NEW CHAPTERS OF „SUGE-O, RAMONA!”

Capitolul 6


După scena din taxi, am încercat să-l evit pe Silviu pe cât posibil, iar pe Ramona la fel. Prima oară am încercat să-i explic lui Silviu că ea s-a cuplat cu el numai ca să mă oftice pe mine, dar îți dai seama și tu cam cum a sunat asta. Evident, nu m-a crezut.  Treceau zilele, treceau săptămânile și treceau și lunile. Nenorociții ăștia tot nu se despărțeau, și pe mine mă omora chestia asta. Nu voiam să pară că mă afectează situația, dar în realitate nu era deloc așa. Și uite așa, încet-încet, ajungem în 30 iunie. Cu o zi înainte de aniversarea mea. Ai mei plănuiau să plece la mare fix pe 1 iulie și mă rugau să merg cu ei, dar eu nu voiam nici în ruptul capului. Trebuia să fiu ca Antena 1, mereu aproape de Ramona, în caz că se desparte de Silviu să sară direct în brațele mele. Și când zic „brațele“, mă refer la cu totul altceva. În seara aia ieșiserăm în club mai mulți amici și la miezul nopții deveneam sărbătoritul. Fără să îmi dau seama, am început să vorbesc cu o tipă, i-am povestit că urmează aniversarea mea și tot felul de alte prostii și ne-am conectat oarecum. Până la urmă i-am zis să vină și ea cu prietenele să bea ceva la masa noastră, să mai stăm la o vorbă, la o măslină... și să vedem ce se întâmplă. Tipa era foarte drăguță, creață cu șuvițe blonde, ochi verzi... ce mai, era de-a dreptul frumoasă. Ne-am amețit bine amândoi pe banii mei, ea îmi dădea să beau shoturi de tequila de pe abdomenul ei, am și fumat ceva, îmi dădea fumul din gura ei, se întâmplau lucruri acolo. Era clar că nu era cea mai introvertită fată de pe pământ. Până la urmă ne-am combinat noi cumva și m-a întrebat dacă nu vreau să merg la ea acasă. Stătea cu chirie împreună cu o prietenă. De tipa asta nu-mi păsa așa cum îmi păsa de Ramona, bineînțeles că am acceptat. Doar nu eram idiot să fac a doua oară aceeași greșeală. Am oprit la un magazin pe drum, am cumpărat o sticlă de vodcă și niște Santal și am mers la ea acasă. Prietene, nu știu dacă era vorba despre frustrarea adunată de mine față de Ramona sau pur și simplu așa a fost, dar m-a futut fata aia într-un mod epic. Și prin epic vreau să spun animalic, cu tras de păr, strâns de gât, palme peste cur, mușcături pe corp. După ce am terminat, ne-am dus în bucătărie și am fumat câteva țigări și, din una în alta, am luat-o de la capăt. Acolo. În bucătărie. Amor casnic. Când eram în focul acțiunii, apare colega de apartament. Nu a auzit-o nici dracu’, venise și ea din club pe jumătate beată și se uita la noi din prag. Eu am sărit ca ars, tipa care era cu mine nu a sărit, ea era deja arsă. Nu știam ce să facem. Atunci ea a venit spre noi, nu avea nicio expresie pe față, și i-a spus colegei sale că vrea să-i vorbească. Eu stăteam ca fraierul în curu’ gol în bucătărie și așteptam să văd ce se întâmplă mai departe. Nu știu exact ce au vorbit ele sau cine pe cine a plătit, dar pot să-ți spun că ăla a fost primul threesome din
viața mea. Nu am să intru-n detalii, cert este că, după ce am terminat (Toți trei. Jur!), i-am dat mesaj maică-mii și i-am spus să mă trezească și pe mine dimineață, pentru că merg și eu la mare cu ei. Mă decisesem. Oricum nu mai avea rost să mai stau pe capul Ramonei, era evident că ea nu voia să stea pe capul meu. Așa că e de la sine înțeles: Suge-o, Ramona! Datorită ție m-am simțit semizeu două ore cu două nimfe trimise de Zeus special pentru mine, la aniversare. E de prisos să-ți spun că a fost cel mai frumos cadou din viața mea.
P.S. — Iar ceea ce avea să se întâmple la mare, deși nu o să mă crezi, este total adevărat și e povestea mea preferată.


Capitolul 7

Am ajuns la mare după un drum lung, vreo șapte-opt ore cu mașina. Am găsit hotelul unde aveam cazare și am intrat. Știi senzația aia când termini de făcut bagajul și ai impresia că ai uitat să pui ceva? Ei bine, ai mei puseseră totul, de la bețișoare de ureche până la șireturi de rezervă, dar au uitat acasă, pe televizor, biletele de cazare. Așa că aveam de așteptat până trimiteau cei de la agenție un fax cu biletele la recepția hotelului, ca să ne facem check-in-ul. Între timp am intrat în holul hotelului, spre recepție, târând un troller după mine și cărând un rucsac în spate. Cum mergeam eu încet, încă excitat de amintirile nopții trecute, la un moment dat, în recepția hotelului, privirea îmi este furată de o persoană. Era o fată superbă, blondă, cu trăsături de turcoaică, îmbrăcată cu o cămașă albă, o fustă neagră până la genunchi și cu un ecuson în piept pe care scria un nume. Era ceva care începea cu „A“, dar nu puteam să descifrez, pentru că eu, când îmi îndreptam privirea spre ecuson, nu pe el îl vedeam.
Am înghețat și mă uitam la ea cu aceeași privire cu care te uiți prima oară la un film porno sadomaso german, adică fără să clipești și fără să-ți vină să crezi că poate să existe așa ceva pe pământ. Fără să exagerez, m-am holbat vreo 10 minute pe ceas. La un moment dat m-a văzut și mi-a zâmbit. Avea un zâmbet evadat parcă din basmele lui Hans Christian Andersen, niște buze cărnoase, superbe și un diamant pe un dinte. În fine, am reușit să ne cazăm și am urcat în camere, însă eu încă nu îmi revenisem din apoplexia suferită în holul hotelului. Nu acceptam că așa o frumusețe stă practic sub același acoperiș cu mine. Pentru a nu lungi povestea cu detalii fără sens, trebuie să știi că m-am împrietenit într-o seară cu unul dintre barmanii de la terasa hotelului. Era în anul ăla Campionatul Mondial sau European de fotbal (nu mai știu exact) și am văzut meciul împreună, după care am mai rămas pe terasă să mai bem o bere. Și la un moment dat a venit o țigancă la noi care cânta la acordeon o manea obosită, din aia de scos cartofii mai cu spor. Singurul lucru mai urât decât fața ei era vocea. Făcând o paranteză, tu ai auzit melodiile pe care le-am făcut eu cu Sergiu probabil (dacă nu, caută pe net Unu‑ntr‑altu’, Mica rugăminte, U.N.C.U.I. etc) și știi că am un pic de voce. Și mai știi că sunt din Suceava, deci clar știam toate manelele din anul ăla.I-am zis țigăncii să cânte doar instrumental și să mă lase pe mine să cânt partea de voce. La un moment dat se adunaseră oameni în jurul nostru să ne asculte, iar noul meu prieten, George (barmanul), mă rugase să cânt ceva despre copii, spunându-mi că-i era dor de fiul său. Când am terminat de cântat melodia aia, Tăticul meu, i-am observat ochii înlăcrimați. S-a uitat la mine și mi-a zis:
— Tu stai aici cu mine și îmi cânți toată noaptea. Eu îți dau de băut și de mâncat, dar aici îmi stai! Mie nu îmi suna rău propunerea lui, așa că am acceptat-o. La un moment dat i-am zis că îmi e foame, iar el mi-a făcut la bucătăria terasei grătar, cartofi, mi-a adus bere, vin, sucuri și orice am mai vrut. Cred că, dacă i-o ceream pe maică-sa în seara aia la pachet cu nevastă-sa, mi le dădea pe amândouă. Văzând cam cum merge treaba, mi-am dat seama că aș putea să aflu cine era fata care mă făcuse să mă port timp de 10 minute ca și cum aș fi avut sindromul Down. Așa că l-am întrebat cine este blonda drăguță care părea să lucreze la barul de la recepție.
— Cine, Anemona? N-ai tu treabă cu ea. E o gagică din Mangalia, e venită cu trei prietene să lucreze aici pe durata verii, dar nu te băga în seamă. Eu am auzit că sunt videochat-iste, dă-le dracu’. Pe mine nu mă interesa chestia asta, pentru că nu era ca și cum aș fi plănuit să mă însor cu ea. Mi-a spus că are camera chiar lângă a lui și că o să-i spună de mine, poate o să vrea să facem cunoștință. Am mai stat și am băut/fumat/cântat până pe la 5:00 dimineața și apoi am plecat în camere. Mai târziu, pe la prânz, când plecam spre plajă, de la terasa lui George mă striga cineva disperat. Mahmur și somnoros, nu prea aveam chef de stat la vorbe. Vocea insista. La un moment dat m-am întors și George, gras cum era, cu maioul transpirat și cu șlapii lui negri în picioare, fugea spre mine. Când m-a ajuns, gâfâind, mi-a zis:
 — Andrei, stai așa! Voiam să-ți spun că m-am întâlnit dimineață cu Anemona și i-am zis de tine și de toate dedicațiile pe care i le-ai făcut aseară. Eu, încă amețit, dar oarecum bucuros, l-am întrebat ce a spus Anemona. George, trăgând adânc o gură de aer în piept, și-a dat jos șapca și mi-a zis:
 — Am vorbit cu Anemona și mi-a spus că i-ar face plăcere să te cunoască. Mi-a zis să îți spun să mergi până la ea, la recepție, să faceți cunoștință. Mi-a stat inima cum a stat Tătărușanu la golul lui Schalke. Am lăsat-o dracului de mahmureală și de tot și am intrat în hotel. Nu îmi venea să cred, eu mă gândeam că tot ce mi-a zis George e la mișto, ca să-și bată joc de mine sau ceva. Mă rog, am mers spre recepție și era acolo. Mi-am făcut curaj să mă prezint și, cu greu, am făcut-o. Nu-i venea să creadă că e mai mare decât mine cu trei ani. Purta tot hainele de lucru: acea cămașă de un alb superb (era un alb normal, nu era nimic deosebit, dar eu îl vedeam superb), fusta neagră, ecusonul în piept și părul blond care îi cădea mârșav până la umeri. Am stat un pic de vorbă, dar nu foarte mult, pentru că ea era totuși la muncă. M-am așezat pe un fotoliu din barul hotelului și așteptam ca ea să-și facă timp să mai vorbim. La un moment dat, eram furat de ce era la televizor și, dintr-odată, am simțit o mână care se plimbă ușor pe gâtul meu, din spate, atingându-mă cu unghiile, ușor și apăsat în același timp, provocându-mi o senzație incredibilă în corp. Nu mai simțisem așa ceva niciodată până atunci și nici de atunci până acum. A fost ca un șuvoi cristalin și rece peste o bucătărie încinsă dintr-un fast-food din centrul Bucureștiului. M-am întors, și ea s-a uitat la mine zâmbind, etalându-și dantura superbă și diamantul din dinte. Boxerii mei mă urau din nou. Am stabilit că în seara aia, după ce termină ea programul, o să ieșim la o plimbare. Era tot ce-mi doream. În acea noapte avea să fie finala campionatului de fotbal și ea trebuia să lucreze până se termina meciul. Al dracului meci, că a avut și prelungiri, și lovituri de la 11 metri. Era deja ora 1:00 noaptea când s-a terminat meciul, și holul hotelului se elibera încet-încet. Au mai rămas la o singură masă doi tipi un pic amețiți, care montau la o badoacă din aia de vin de 5 litri. Anemona mi-a spus că nu poate să iasă din tură (în speranța mea că va intra în altă tură) până nu pleacă toți clienții, ca să poată aranja mesele și fotoliile. Nici bine nu și-a terminat propoziția, că eu am mers și am aranjat toate mesele și tot ce mai era de ordonat pe acolo, cu viteza unui bărbat care simte potențial de futut. Dar ăia tot nu plecau. Așa că am decis să iau atitudine. M-am dus la masa lor, m-am prezentat și am intrat în vorbă cu ei. Norocul meu a fost că erau moldoveni, eu eram din Suceava, ei aveau alcool, eu eram din Suceava, ei erau amețiți, eu eram din Suceava. Îți dai seama ce conexiune s-a creat între noi. Le-am spus:
— Am văzut că vă place fotbalul.
— Da, ne place mult de tot. Dar mai mult ne place vinul, mi-au răspuns ei râzând.
 — Voiam să vă spun că eu sunt fotbalist. Chiar anul ăsta am semnat cu Steaua (îmi spuseseră că sunt steliști) și din sezonul viitor mă veți vedea la echipă. Știu că mă veți înțelege. Domnilor, dragii mei moldoveni, am și eu o rugăminte la voi. O vedeți pe fata aia superbă de la bar? Eu trebuie să ies cu ea la o plimbare, dar ea nu poate să plece, pentru că nu are voie să facă asta până nu plecați de aici. Nu vreți să continuați sărbătoarea în holul hotelului de la etajul dumneavoastră? Ar însemna mult pentru mine. Clipă în care mi-am dat seama că joc ruleta rusească cu doi moldoveni beți, dar totul avea sens și eram sigur că va merita. Unul dintre ei s-a uitat aburit la mine:
— Plecăm, dar numai cu o condiție.
— Care? am întrebat eu oarecum îngrijorat.
— Să ne dai un autograf, că cine știe cât de mare fotbalist ai să fii. Pe jumătate ușurat, pe jumătate amuzat, am luat un șervețel, l-am mâzgâlit și l-am pus pe masă. Ei mi-au zis că nu-mi mulțumesc pentru că o să-mi mulțumească fata mai târziu și pentru ei. S-au ridicat și au plecat. M-am dus repede cu Anemona în cameră să facă un duș și să se schimbe și așteptam cuminte pe pat. Ea a ieșit din baie, într-un prosop roșu aprins, la fel ca și dorințele mele, și a stins becul. Eu stăteam în pat, în stânga dulapului oarecum, iar ea a deschis ușile acestuia pentru a se schimba astfel încât să nu o pot vedea. M-a rugat ghiduș să nu trag cu ochiul. Nu am ascultat-o, evident, însă tot ce vedeam era o siluetă în penumbră, din cauza întunericului din cameră și a luminii difuze care bătea de la un stâlp de afară. Părul ud i se revărsa pe spate ca 100 de bice peste corpul meu, sânii fermi și rotunzi atingeau prosopul într-un mod care mă făcea să fiu gelos pe o cârpă și
picioarele-i stăteau incredibil de aproape și de departe, în același timp, de privirea mea. A fost genul de imagine pe care oricât de mult ai încerca să o descrii cu cea mai mare acuratețe posibilă, tot va părea exagerată pentru cel care citește. Ea a terminat de îmbrăcat, iar eu aproape că m-am terminat. A venit și m-a luat de mână:
— Hai să mergem pe plajă. Dar vreau să-ți spun încă de acum că eu am prieten și nu aș vrea să ai cine știe ce așteptări. Informația asta m-a lovit la fel de dureros ca o labă cu o mână uscată. Nu mai înțelegeam ce se întâmplă, de ce ar ieși cu mine, dar totodată mi-ar spune că are iubit, de ce m-ar lua la ea în cameră și s-ar schimba între ușile de la dulap, loc unde era clar că o văd, și nu ar face asta în baie, dar în același timp mi-ar tăia aripile înainte să ieșim pe plajă? Ei bine, am înțeles de ce când am ajuns pe plajă. Uitasem că era mai mare decât mine, femeie în toată firea, care știe exact ce vrea, când vrea și cum vrea, spre deosebire de Ramona, care, din partea mea, putea s-o sugă oricât în clipa aia, oricum nu mai exista.