2017/05/23

SUGE-O, RAMONA! PART ONE CHAPTER 13!



Capitolul 13


Prolog: fiind ultimul capitol din Ramona, povestea aceasta va fi un pic mai lungă, așa că o voi scrie în trei părți. Acțiunea care se petrece aici începe în locuri diferite, dar la aceeași oră, 9:00 p.m.
Alina era acasă cu prietenele ei, pregătindu-se să iasă în club. Nu avea acea frumusețe nemaivăzută care să-ți ia ochii și să te facă să dorești să-ți poarte copiii, dar era genul de femeie bună, era o „bucată“ cum spunem noi, băieții. Era genul de femeie care îți dorești să-ți poarte copiii, dar numai până ajunge la baie să se spele. Era ora 9:00 seara și fetele se machiau una pe alta, mai beau câte un shot de tequila, mai scăpau o bârfă mică și făceau parada modei prin casă. Urma să fie o seară legendară. Alina era roșcată, înaltă, cu tenul măsliniu și pielea fragedă. Abia ieșise dintr-o relație cu un tip mult mai mare decât ea, care-și dorea o nevastă, nu o adolescentă nebună și disperată după sex sălbatic. Lui îi plăcea să citească seara, să savureze un coniac bun și, de fiecare dată când făceau sex, alegea doar poziția misionarului. Era cel mai simplu și nu necesita mult efort.
Alina însă avea 19 ani. Alina voia să fie posedată, să fie trasă de păr și strânsă de gât. Era evident că relația lor nu avea viitor. Suferea după el, fuseseră totuși patru ani împreună. Dar își promisese că aia urma să fie seara ei și nimic n-o s-o strice. Părinții ei aveau mulți bani, nu-i lipsea absolut nimic. Avea numai haine de ultimă fiță, unghii false, cele mai scumpe parfumuri și la majorat primise cadou o mașină (cum primim toți, desigur). În concluzie, avea acces și la cea mai bună iarbă. De o bună bucată de vreme, eu mă cufundasem în cola, fifa și în țigări, dar în seara aia prietenii mă convinseseră să mergem la o sală de calculatoare și să jucăm Dota toată noaptea. Până la urmă, oricum asta făceam și acasă. Cu Ramona nu mai vorbisem, oricum din partea mea putea să se usuce și să moară. Nici că mi-ar fi păsat. Mă îngrășasem, eram nebărbierit, netuns, nespălat (miroseam atât de urât la un moment dat, încât ai mei au vrut să se mute în alt apartament), eram vai de capul meu. Mi-am dat seama că am făcut burtă când am vrut să-mi tai unghiile de la picioare și nu am reușit să ajung la ele. Eram o epavă. Atunci am realizat că nu mai pot continua așa și am decis să onorez invitația prietenilor mei și să pierdem o noapte împreună. Zis și făcut. Am ajuns acolo, ne-am instalat confortabil și am început să ne jucăm (simt nevoia să precizez că totuși am făcut duș înainte să ies din casă). După câteva ore ne-am plictisit și am decis să ieșim un pic la U.N.C.U.I. Nu pot să admit public că există o mică șansă să fi consumat și alte substanțe interzise, pentru că, nu-i așa, sunt și adolescenți care citesc aceste rânduri și ei nu ar avea de unde să afle că există pe pământ niște substanțe cărora noi le spunem „droguri“ decât din povestea mea. Așa că am să spun că un prieten a venit cu un ciorchine de banane. Și noi am mâncat toți banane și ale dracului fructe ne-au dat așa un chef de viață tuturor, încât am decis să dăm o tură prin oraș. Nu știu ce era în neregulă cu bananele alea. Ramonei, între timp, îi trecuseră urmele de bună purtare și stătea cu sora ei în casă. Aceasta trăgea de ea să iasă un pic prin oraș, să mai socializeze, că nu e OK să stea toată ziua în casă fără să facă nimic. Cu greu a convins-o să se aranjeze puțin și să meargă ca fetele, la o plimbare. Sora Ramonei încă nu-i spusese că s-a culcat cu mine și, la cum arătau lucrurile, nici nu avea de gând să-i mărturisească prea curând. Se săturase să o tot audă pe Ramona lamentându-se zi de zi că eu nu mai vorbesc cu ea, că a fost o proastă că m-a amenințat și că nu avea niciun gând să dea vina pe mine pentru bătaia pe care o luase. Era clar că, dacă ar mai fi aflat și că propria soră se culcase cu mine (fix în patul ei, am uitat să specific asta atunci), ar fi înnebunit cu totul. Era doar bucuroasă că  reușise să-și scoată surioara din casă după o săptămână de vegetat și de privit filme proaste. Nu mai putea suporta să o audă cum se plânge. Dacă mai auzea o dată din gura ei „Ce proastă am fost!“, ar fi fost capabilă s-o înjunghie în ochi cu un creion dermatograf bont și s-o oblige să-și mănânce propriul glob ocular, atât de enervantă ajunsese Ramona. Uneori îi trecea prin cap să-i mărturisească ce s-a întâmplat între noi, doar ca să o audă vorbind despre altceva. Silviu era în parc cu niște prieteni, pregătindu-se de ritualul oricărui licean înainte de club, adică preasfânta chetă pentru o sticlă de vodcă și una de suc. Pentru că tu nu ești prost să dai 10 lei pe 50 ml de vodcă în discotecă, așa că mai degrabă te duci acolo deja amețit și lingi două beri toată noaptea. De la licoarea lui Bachus sau într-un exces de sinceritate, le povestea prietenilor ce procese de conștiință îl încearcă:
— Băi, eu știu că nu e OK că am lovit-o pe Ramona și că i-am zis că e o târfă stearpă, dar asta-i treaba acum, nu mai am ce să fac. Plus că, gândește-te și tu, cum să fie atât de târâtură încât să-mi spună mie, după ce eu mă cert cu Andrei, prietenul meu cel mai bun, din cauza ei, că ea crede că este îndrăgostită de el? Păi să nu-i fuți una peste ochi? Dă-o-n spanac, a meritat-o! „Dă-o, mă, dracu’ de târfă“, îl aprobau într-un glas prietenii de pahar.
— Hai în club să găsim ceva de futut. Sau de bătut, depinde de gustul fiecăruia, a fost propoziția care a precedat un hohot isterico-malefic de puștani excitați și beți.
P.S. — Patru ore mai târziu două dintre personajele de mai sus aveau să stea, în sfârșit, în pat împreună, un personaj va fi în spital, unul va lua o boală cu transmitere sexuală și unul o va suge. * * * Prolog: ora 4:00 dimineața; eu eram în taxi, oarecum speriat de ce s-a întâmplat, dar totodată sigur că am luat cea mai bună decizie. Aveam un pic de sânge pe gulerul cămășii, dar a fost un preț mic pe care l-am plătit pentru o seară superbă.
Cu patru ore în urmă, când ajunsesem în club, efectul bananelor deja trecuse. Îmi aminteam că, atunci când unul dintre băieți ne spusese să mergem în club că are el masă, nu mi se păruse așa o idee bună, dar mai târziu îmi părea oarecum bine că decisesem să vin. Era și timpul să mai ies din casă. Când a ajuns Silviu la masa lui din club, a constatat cu stupoare că acolo erau niște oameni pe care îi cunoscuse cândva. Pentru că, dacă-ți vine sau nu să crezi, în acea seară, la aceeași masă, erau următorii: Andrei (eu), Ramona (fata de care am fost îndrăgostit o bună bucată de timp), sora Ramonei (fata pe care o futusem într-un moment de slăbiciune) și Silviu (prietenul cel mai bun al lui Andrei care s-a cuplat cu Ramona, apoi a bătut-o). Clar că nimic rău nu se putea întâmpla. Ramona insista să discute cu mine, soră-sa mă tot bătea la cap să nu spun nimănui ce s-a întâmplat între noi, Silviu voia să-și ceară scuze și tot zicea că trebuie neapărat să-mi spună ceva, iar eu mă gândeam la Anemona. Toți mă exploatau mai ceva ca pe Roșia Montană și deja aveam gust de cianuri în gură. Îmi era silă de ei, de toți. La un moment dat, m-am dus spre bar să beau un shot de ceva, că nu mai puteam sta la masă. Stăteam acolo la rând și am auzit o voce cunoscută: — Grea noapte, nu? Era vocea unei tipe cu care mă mai întâlnisem prin cluburi și pe care o știam din vedere. Mi-am luat shot-ul și berea și m-am așezat lângă ea. Începuse să îmi spună cam câți ratați încercaseră să o agațe în seara aia cu replici de genul „Te-a durut când ai căzut din Rai?“, iar eu îi priveam adânc în decolteu. Am început și eu să-i povestesc despre toată tărășenia cu Ramona, cu Anemona și cu ceilalți și m-am descărcat. La un moment dat, s-au auzit niște țipete în spatele nostru, dar nu le-am dat atenție. Probabil trecuse cam o oră când am decis să ieșim un pic ca să ne auzim mai bine. Ne-am așezat pe o bordură. Din spatele nostru o voce de femeie crizată și beată ne-a întrerupt discuția. Era Ramona:
— Futu-ți gura mă-tii de fraier! Cum să mă ignori în halul ăsta și să stai toată seara cu parașuta asta? Era clar că Ramona nu mai era deloc femeia de care mă îndrăgostisem. Era doar o nebună cu un pahar de vodcă în mână și cu machiajul scurs pe obraji.
— Ți-am dat șansa să mă fuți, nu ai vrut, de ziua ta ai plecat și m-ai lăsat ca pe o proastă în club și acum faci la fel? Cine te crezi, cioban prost ce ești? Uită-te la mine cum arăt, crezi că vei găsi ceva mai bun vreodată? S-a îndreptat spre mine cu mâna ridicată, să-mi dea o palmă. Eu m-am ferit, dar m-a atins pe gât și m-a zgâriat cu unghiile.
— Și tu? Târfo! Nu știi că el pe mine mă iubește? Ce treabă ai tu cu el, javră împuțită? Alina a rugat-o să se potolească. Deja se strânseseră oameni în jurul nostru, iar pe mine mă încerca o oarecare mândrie pentru ceea ce se întâmpla, dar în secunda următoare Ramona și-a înfipt mâinile în părul Alinei. Două femei se băteau pentru mine. Ce putea fi mai frumos? Ciondăneala lor nu a durat mult, pentru că au fost oprite de bodyguarzii clubului, dar, oricum, mie mi-a plăcut. Erau amândouă ciufulite și puțin șifonate. Ramona, plângând, a spus:
— E absurd ce se întâmplă. Andrei, tu știi că mă iubești, știi ce însemn eu pentru tine, chiar ai putea să lași totul baltă pentru câteva greșeli? Amintește-ți de momentele
noastre frumoase, de câte lucruri am făcut împreună, cum poți să uiți așa ușor? Gata, mi-am dat seama că te vreau, nu ai dreptul să mă respingi acum! În mod surprinzător, cuvintele ei nu m-au impresionat, de parcă nu mai însemna nimic pentru mine. O urcasem pe Ramona pe un piedestal și multă vreme nu putusem să văd clar ce se întâmplă în jurul meu. Până în acea seară. Când am văzut o fată cu probleme serioase, imatură, care țipa beată în fața unui club că ea vrea să fie cu mine. În alte circumstanțe mi s-ar fi părut romantic, dar acum nu era cazul, scena era lamentabilă.
— Alege! Vii cu mine, fata pe care o iubești de atâta timp și care te cunoaște cel mai bine, sau mergi cu târfa de Alina? — Ramona, du-te acasă, ești beată și penibilă. Vorbim altă dată, i-am spus și nu puteam să cred că am avut curajul să o înfrunt, în sfârșit.
— Îmi doresc să mori, idiot nenorocit și nerecunoscător! Sper să te calce mașina, boule! se auzea în spatele meu în timp ce plecam spre taxi alături de Alina.
— O să regreți, Andrei! Îți promit pe ce am eu mai scump, o să-ți pară rău!! striga o femeie disperată pe care eu încetam s-o respect cu fiecare pas. Am deschis portiera taxiului, fata minunată care era cu mine a urcat, iar eu nu puteam să cred ce turnură luase seara. Trebuia să trec peste episodul cu Ramona, iar Alina părea fata ideală pentru a mă ajuta.
— O să te fac să-ți blestemi zilele! Ai să vezi tu, îmbâcsitul dracului! Deja mă enervasem. Înainte să mă urc în taxi, m-am uitat în spate spre Ramona și i-am spus:
— Ramona, apropo... Am futut-o pe soră-ta! Suge-o! (Artificii pe cer, sărbătoare maximă în sufletul meu, pe fundal se auzea We are the champions.) Am urcat în taxi cu Alina, aveam gulerul un pic pătat de sânge după ce mă zgâriase nebuna și am întrebat-o pe noua mea amică unde mergem. Ea mi-a propus să mergem la un hotel. Îmi era rușine să-i spun că nu am bani să plătesc o cameră de hotel, dar simțeam că nu va fi asta o problemă. Era bine. Era perfect. Iar Alina mi-a spus în seara aceea un lucru pe care nu am să-l uit niciodată. Când am coborât din taxi, a venit spre mine, s-a uitat fix în ochii mei, mi-a băgat o mână în pantaloni (care, apropo, era foarte rece), m-a strâns și, cu o voce pătrunzătoare și hotărâtă, mi-a spus:
— În seara asta, vreau să mă fuți ca și cum aș fi Ramona!
P.S. — În viață, niciodată nu trebuie să te mulțumești cu ceva doar pentru că e la îndemână. Mereu trebuie să-ți dorești mai mult și niciodată să nu te împotmolești de o persoană doar pentru că este „aco lo“, crezând că nu va apărea altcineva mai bun. Mereu apare cineva mai bun.
P.P.S. — Partea a III-a va fi una erotică (pregătește crema de mâini sau dușul, după caz).
P.P.P.S. — Ai cam supt-o, Ramona, în seara aia! * * * „Fute-mă ca și cum aș fi Ramona“ era tot ce auzeam. Cuvintele astea îmi răsunau în cap de când am coborât din taxi până am ajuns în camera de hotel. Pe Alina nu o interesa să fie cea mai importantă femeie din viața mea, pe ea o interesa să fie cea mai importantă femeie în acel moment și să fie satisfăcută. Din partea ei puteam să mă gândesc la oricine, de la Antonia la Oprah Winfrey, în timp ce făceam dragoste cu ea, câtă vreme asta mă ajuta să fiu mai bun. A scos din geantă o punguță cu iarbă și mi-a cerut o țigară. Părul ei roșcat era și mai sălbatic acum, după ce fusese coafat de Ramona, dar detaliul ăsta parcă îi completa frumusețea. Mă făcea să o doresc și mai mult.
Aveam oarecum emoții, pentru că trecuse ceva timp de când nu mai făcusem sex, să fi fost vreo două-trei luni. Însă aveam în față o tipă în sutien și blugi, rulând un joint. Ce putea fi mai sexy decât atât? Stătea pe fotoliu, și eu o priveam. Avea blugii suflecați deasupra gleznelor (nu era genul de fată care să se îmbrace foarte elegant când ieșea în oraș, pentru că orice ar fi purtat toată lumea și-o imagina fără haine), gambele ei lucrate la sală străpungeau parcă materialul pantalonilor, coapsele erau strânse în blugii mulați parcă cerşind să fie eliberate, și avea un abdomen plat scos în evidență de un pierce în buric. Sânii ei stăteau cuminți și ascunși în sutien, iar părul i se plimba jucăuș peste umeri. Eu aprinsesem o țigară și încă mai auzeam melodios în minte cuvintele „fute-mă ca și cum aș fi Ramona“. Chiar dacă aș fi vrut să fac asta, Alina nu era genul de femeie căreia să îi placă romantismul. Și oricum, până la urmă, dragostea nu trebuie manifestată în pat. Dragostea o manifești când te duci să-i cunoști bunicii și trebuie să stai la masă cu doi oameni care put a moarte și-ți vorbesc despre neajunsurile lor, dragostea o manifești când trebuie să-i asculți poveștile plictisitoare de la muncă sau când trebuie să te prefaci că îți plac la nebunie prietenele ei. În pat toți suntem curve și psihopați. Sau cel puțin așa ar trebui să fim. Acolo e strict pasiune, e strict revărsarea tuturor dorințelor și frustrărilor într-o altă persoană. E vorba doar despre tine, nu despre celălalt. Eu, cu Ramona, mă vedeam făcând dragoste într-o cadă de lapte, cu robinetul de aur, cu trandafiri plutind între noi, alături de trei nimfe care ne făceau vânt cu frunze și un grup de mariachi cântând. Cu Alina însă trebuia să fie altfel. Trebuia să fie așa cum îmi place mie, cu urme de dinți și palme peste fese. A venit lângă mine pe pat, a aprins cuiul și a început să tragă. Apoi mi-a dat și mie. Felul în care se juca cu fumul în gură și apoi modul în care îl expira mi se părea al dracului de excitant. Nu-i puteam vedea ochii, pentru că erau acoperiți de bretonu-i roșcat, ceea ce-i dădea o notă și mai mare de mister. Probabil de la iarbă nu am conștientizat exact când a început să-mi descheie cureaua și să-mi dea jos pantalonii, dar am simțit din plin ceea ce a urmat. A luat un cub de gheață din minifrigider și se juca cu el pe pielea mea fierbinte. Mă zgâria cu unghiile ei false pe piept, mă săruta pe abdomen și, ușor-ușor, cobora. A luat alt cub în gură (dar cubul nu a fost singurul, dacă înțelegi ce vreau să spun). Știi cum se zice că înainte de a muri ai un moment în care îți vezi toată viața trecând prin fața ochilor? Ei bine, eu atunci aveam această senzație. Creierul meu încetase să mai funcționeze, inima cred că, șocată de ce se întâmpla, uitase să mai bată, iar mâinile mele rătăceau prin părul Alinei, oarecum fără voia mea, dându-i la o parte șuvițele rebele care îi intrau în ochi. Nu puteam accepta că e posibil să simți atâta plăcere într-o singură clipă. Gheața se topea, eu eram topit deja. Venele îmi pompau sângele cu putere și încercam să mă gândesc la schemele de corner ale Stelei și la felul în care lui Bănel nu-i ieșeau niciodată centrările, pentru a nu-mi da drumul. Era o senzație de frig fierbinte, dacă e posibil așa ceva. Simțeam că nu mai pot rezista în ritmul ăsta, așa că aveam nevoie de un moment de respiro. Am tras-o la marginea patului, i-am rupt bikinii (de fapt, i-am dat jos, dar aș fi vrut să pot să-i rup) și am început să o sărut. Limba mea deja nu mai părea deloc udă când am atins-o pe ea. Habar nu aveam ce făceam acolo, dar făceam ceva. Am încercat să scriu ceva cu limba, dar nu știam ce. După care mi-a venit o idee și am început să-mi răsucesc limba în forma unor litere care formau propoziția „SUGE-O, RAMONA!“ Și cred că a tot supt-o Ramona de vreo 10–20 de ori printre gemetele Alinei. Mă trăgea de păr ca și cum eram dușmanul ei cel mai mare. La un moment dat și-a înfipt unghiile atât de tare în scalpul meu, încât am crezut că o să urlu de durere. Dar nu puteam să mă opresc atunci. Când deja gemetele îi deveniseră haotice și necontrolate, m-a împins dintre picioarele ei și mi-a zis:
— Fute-mă, Andrei. Acum e momentul să mă fuți ca și cum aș fi Ramona! Mă excita chestia asta, chiar dacă nu voiam să recunosc. Apoi s-a așezat în genunchi, s-a aplecat și mă aștepta. Stăteam în spatele ei și nu puteam decât să-i admir fesele superbe, care se loveau ușor de corpul meu în ritm de samba, și scobitura lăsată de coloana ei vertebrală, de la gât până la curul ăla ghiduș pe care îmi plăcea să-l plesnesc. I-am luat sutienul și i l-am înfășurat în jurul gâtului, sugrumând-o încet, în timp ce ea țipa de plăcere. După aia am vrut să mă pun peste ea, dar mi-a zis „Nu, nu poziția asta“ (era deja traumatizată de poziția misionarului după patru ani de relație) așezându-se pe o parte, cu spatele la mine, ridicând un picior. Eu mi-am ocupat locul mai repede decât au ocupat nemții Polonia și era poziția perfectă. Puteam să o țin în brațe, puteam să o strâng de gât cu antebrațul și puteam să-i cuprind sânii cu mâinile. La un moment dat am simțit cum se contractă și devine tot mai strâmtă. Nu cred că mai rezistam mult. Mi-a luat două degete în gură și a început să le sugă și să se joace cu limba în jurul lor. Eu nici nu cred că mai contam acolo pentru ea, devenisem doar o ramificație inutilă a părții care o pătrundea puternic. Tot ce aveam nevoie amândoi era un futai bun și în momentul ăla dorințele amândurora erau îndeplinite. Îmi tot zicea „mai tare!“, „și mai tare!“, „mai repede!“, „hai odată!“ Deja nu-mi mai simțeam picioarele, făcusem trei întinderi, mi-am dislocat umărul și cred că dădeam semne de deshidratare severă, dar nu avea importanță. Orgasmul ei era mult prea frumos, era ca Sfântul Graal pentru un obsedat de teoria conspirației, era un premiu desăvârșit. A început să tremure, și-a strâns picioarele unul lângă celălalt, mi-a spus să nu mă opresc și eu nu am făcut-o. Încercam să mă gândesc la orice altceva ca să nu termin, în capul meu erau doar mese de biliard, acatiste și babe în autobuz. A început să gâfâie mai tare, mai des, până ce un strigăt a penetrat liniștea nopții. Avea orgasm! Când mi-am dat seama de asta, am început să mă concentrez pe ce se întâmplă, îi strângeam sânii și atunci a avut loc momentul zero. Amândoi am gemut puternic, ne-am zvârcolit din toate încheieturile, am început să tremurăm și am găsit răspunsul la întrebarea „ce căutăm noi pe Pământ?“ Am terminat în același timp. Sublim. Superb. Fără cuvinte. Dar să revenim printre pământeni... îți amintești că atunci când vorbeam cu Alina la bar am auzit niște țipete? Ei bine, Silviu se îmbătase și se luase la bătaie cu cineva în club, iar bodyguarzii l-au scos afară și l-au bătut de s-a căcat pe el. Așadar, Silviu a fost cel care a cam supt-o. Tot atunci Ramona stătea plângând în fața clubului, după plecarea mea, când un telefon avea să-i pună capac. A răspuns și o voce gravă a anunțat-o că s-a întâmplat ceva și că trebuie neapărat să vină la Urgențe. Așadar, Ramona era cea care se îndrepta spre spital. Iar ceea ce avea să afle acolo urma să-i marcheze viitorul: sora ei fusese violată în noaptea aia de doi bărbați și lăsată cu hainele rupte pe marginea unui drum lăturalnic. Așadar, sora Ramonei luase o boală cu transmitere sexuală, dar, din păcate, nu doar cu asta se alesese după acea seară. Eu și Alina am terminat, apoi am terminat și jointul. Am decis să încercăm să fim împreună și să vedem ce se întâmplă. Era ceea ce aveam amândoi nevoie. Înainte să plec acasă, i-am spus:
—  Știi cum îmi ziceai că vrei să te fut ca și cum ai fi Ramona? Ea s-a uitat la mine și a zâmbit.
— Ei bine, i-am spus, nu am făcut-o. Te-am futut mai bine de-atât. Ne vedem săptămâna viitoare!

-VA URMA!-

NEXT TIME I WILL POST CHAPTERS FROM PART II!

TRANSFORMERS:PRIME S01E02

FROM MONDAY JUNE 5TH THIS PLACE WILL BE RENAMED HEROVERSITY


ACTION TOONIADA:DOUBLE POWER! WILL RETURN TOMORROW, SO STAY TUNED FOR MORE ADVENTURES!

TRANSFORMERS:PRIME S01E01

FROM MONDAY JUNE 5TH THIS PLACE WILL BE RENAMED HEROVERSITY


TRANSFORMERS:CYBERTRON S01E02

FROM MONDAY JUNE 5TH THIS PLACE WILL BECOME HEROVERSITY!




TRANSFORMERS:CYBERTRON S01E01

FROM MONDAY JUNE 5TH THIS PLACE WILL BECOME HEROVERSITY!

TRANSFORMERS:ENERGON S01E02

FROM MONDAY JUNE 5TH THIS PLACE WILL BE RENAMED HEROVERSITY!


TRANSFORMERS:ENERGON S01E01

FROM MONDAY JUNE 5TH THIS PLACE WILL BE RENAMED HEROVERSITY!


BEAST MACHINES:TRANSFORMERS S01E02

FROM MODAY JUNE 5TH, THIS BLOG-SITE WILL BECOME HEROVERSITY


BEAST MACHINES:TRANSFORMERS S01E01

FROM MONDAY JUNE 5TH, THIS BLOG WILL BE RENAMED HEROVERSITY



BEAST WARS:TRANSFORMERS S01E06

THIS BLOG WILL BE RENAMED HEROVERSITY FROM MONDAY JUNE 5TH FORWARD


ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER! WEDNESDAY S PREVIEW, RIGHT NOW!

SPECIAL DAY TRANSFORMERS!
BEAST WARS: TRANSFORMERS S01E05

PLS DO NOT FORGET, FROM MONDAY JUNE 5TH THIS BLOG WILL BECOME
HEROVERSITY!




2017/05/22

NEW CHAPTERS OF „SUGE-O, RAMONA!”





Capitolul 11


Drumul de la Mamaia până la Suceava cred că a fost cel mai lung drum ever. Pe de-o parte fiindcă eram supărat pentru toată faza cu Anemona și cum a fost concediată din cauza mea, iar pe de altă parte pentru că nu știam cum să reacționez la ce pățise Ramona. Pentru că, dacă stăteam să mă gândesc, practic nu era problema mea. Ea a ales să se cupleze cu Silviu ca să mă oftice pe mine, iar cum fiecare acțiune are și o reacțiune, în cazul ei aceasta s-a manifestat printr-un ochi vânăt și o buză spartă. Alexandra Stan ar fi empatizat. Mă gândeam doar la trei lucruri: în primul rând la noaptea superbă pe care am trăit-o cu Anemona, la ce rahat aș putea să-i spun eu Ramonei sau lui Silviu și, mai mult decât atât, la cum a fost posibil ca Italia să câștige campionatul mondial când Franța a fost mult mai bună? Într-un final, când am ajuns în Suceava, le-am spus alor mei că trebuie să mă întâlnesc cu cineva. Am luat autobuzul (că pe vremea aia nu făceam stand-up, deci nu aveam bani de taxi) și mergeam către casa Ramonei, încercând să-mi formez baza de clișee pe care urma să i le
spun, gen „totul va fi bine“, „nu e vina ta“, „sunt oameni și oameni“ sau „Moș Crăciun nu există“. Pe undeva mă simțeam și eu vinovat, pentru că dacă eu nu aș fi avut momentul ăla de „intus penis“ (adică să mă port ca o femeie) la cabană, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Deja sentimentele mele pentru Ramona erau confuze. Am ajuns la ea, mi-a deschis soră-sa (aveam un déjà-vu, dar știam că situația asta nu se va termina cu același deznodământ pe care l-a avut când soră-sa m-a întâmpinat la intrare) și m-a poftit în cameră la Ramona.
— Hai repede, vorbește cu ea. Nu a vrut să ne spună ce s-a întâmplat până să vorbească cu tine. Du-te odată! mi-a spus sora ei cu voce îngrijorată. Ramona stătea în pat, cu un ursuleț de pluș în brațe, cu un ochi umflat de plâns, iar celălalt umflat de pumni. Știu că eram o persoană oribilă pentru că gândeam asta, dar o parte din mine nu putea să se abțină din a crede că „și-a făcut-o cu mâna ei“. Știa că Silviu are un temperament de taximetristă la ciclu, putea să-și aleagă un alt băiat pentru a se răzbuna pe mine.
M-am așezat lângă ea pe pat și soră-sa ne-a lăsat singuri. Cred că sunt eu defect, dar era oare atât de greșit să mă gândesc cât de tare ar fi fost în momentul ăla să ne apucăm de un ménage-à-trois întru consolarea mezinei?
Probabil că da, dar încă sunt de părere că ar fi fost o faptă bună, iar un suflet frumos (după cum m-a numit Anemona) ca mine ar fi făcut acest sacrificiu pentru draga de Ramona. Știu, sunt o ființă minunată! Problema în toată treaba asta era următoarea: eu veneam cu gândul consolării, credeam că Ramona dorește să-i alin supărarea cu vorbe bune și vânătăile cu pungi de gheață și că are nevoie de mine pentru a o sprijini. Ce s-a întâmplat, de fapt, avea să depășească limitele imaginației. Ramona mi-a aruncat o privire asasină: — Îți place cum arăt? Ți se pare OK? I-am răspuns că nu și deja mă pregăteam să-i țin speech-ul meu clișeistic și siropos care o va face să se simtă protejată și să adoarmă la pieptul meu în seara aia, în bătaia lunii și în mireasma odorizantului de cameră.
— Nici mie nu mi se pare OK ca tu să ne lași pe toți la ziua ta și să pleci cu curva aia și apoi să dispari timp de o săptămână. Eu încercam să fiu drăguț, sugerându-i că vorbește de parcă ar fi geloasă. Realizam că ea nu știa că plecasem până la urmă la mare și probabil a crezut că am ars-o toată săptămâna pe la tipa cu care am plecat din club în seara aia (ce-i drept, nu am ars-o pe LA ea, am ars-o PE ea. Și pe colegă-sa, dar știi asta deja. Voiam să mă mai laud o dată). Și știi cum face o femeie când crede că amicul căruia îi acordă atenția pe care n-o merită dintr-o dată o lasă baltă, nu? Exact, înnebunește! — Geloasă? Eu? Fii serios, Andrei, tu mori după mine și la cel mai mic semn din partea mea ai veni alergând cu limba scoasă, ca un cățeluș! Știm amândoi asta și te-aș ruga să nu uiți vreodată!
Deși poate era adevărat (Am zis POATE!), nu mi se părea fair-play din partea ei să îmi spună asta atât de tranșant:
— Știi ce? suge-o, Ramona!! Nu am nevoie de tine în viața mea, sunt mii de alte fete, de sute de ori mai mișto decât tine, pe care eu încă nu le-am cunoscut și nu m-ar trata așa cum o faci tu. Dacă ai ajuns să mă consideri cățelușul tău, cred că mă bucur că te-a bătut Silviu. Încheindu-mi discursul furtunos, abia așteptam să ajung la ușă și s-o trântesc, să înțeleagă că am vorbit serios (exact ca în filme). Problema era că ea avea uși din alea cu geam și m-am gândit că poate s-ar sparge și nu am trântit-o, dar îți jur că am avut de gând. Eram dement în momentul ăla. Cum plecam eu nervos, ca un suporter de-al lui Dinamo după orice meci al echipei favorite, Ramona mă strigă. Mă întorc, crezând că vrea să-și ceară scuze (ca un cățeluș, atunci conștientizam și eu). Ea mă fixa cu o privire rece:
 — Știi că eu mi-am scos certificat medico-legal, nu? Eu nu am zis nimic.
— Voiam să te anunț că, atunci când o să merg la poliție, voi spune că tu ești autorul acestor picturi murale pe care le am pe față. Îți zic doar așa, ca să fii pregătit, să știi ce te așteaptă. Și acum, fii drăguț și lasă-mă singură, aș vrea să mă odihnesc. Mersi! Dintr-odată mi-a venit să vomit. Simțeam cum, în clipa aia, puteam să mă duc la un WC și să vomit toate sentimentele pe care le-am avut vreodată pentru ea. Mi-aș fi dorit să o mai fut o dată pe soră-sa, să mă filmez și să trimit filmulețul bunicilor Ramonei drept cadou de Crăciun, cu titlul „Slujba de la Tanacu + Concert aniversar Fuego — de vizionat cu întreaga familie“. Deși știam că e proastă și nu are habar că eu nici nu eram în Suceava când și-a luat-o ea peste mutră, deci nu prea aveam ce să pățesc, doar ideea că ar putea face așa ceva m-a dezgustat profund. Pe de altă parte, ce femeie nebună s-ar oftica atât de tare că am plecat eu cu una timp de-o săptămână (după cum credea ea) și ar face o chestie ca asta, dacă nu ar fi avut niciun sentiment pentru mine? Erau multe întrebări în mintea mea, dar parcă și unele răspunsuri. Dar până una, alta am plecat acasă să mă odihnesc. Sau să mă duc să plâng sub duș și să mă gândesc la Anemona. Urma să decid pe drum.
P.S. — Chiar că Suge-o, Ramona! Tot ce pot să spun despre faptul că ai fost bătută este că nu ai fost bătută cât ai fi meritat pentru „strategia“ ta



Capitolul 12


Prolog: a urmat o perioadă tulbure în viața mea timp de vreo câteva luni. În primul rând s-a întâmplat toată treaba aia nasoală cu Ramona și în al doilea rând nu îmi puteam lua gândul de la Anemona. Probabil că aveam nevoie de imaginea unei femei perfecte care să-mi pară iubirea pură și imposibilă la care nu pot să ajung. Aveam nevoie de dramă și îmi doream să complic lucrurile. Până atunci fusese Ramona, dar după tot ce se întâmplase cu ea, măcar pentru o vreme, Anemona a devenit Cătălina din Luceafărul meu.
Era foarte dificil. Nu puteam să dorm nopțile, ziua eram deprimat, nu aveam chef să vorbesc cu nimeni. Mai rău decât atât, nu aveam de la Anemona niciun număr de telefon, adresă de e-mail, absolut nimic. Aveam doar o amintire. După ce le-am povestit despre ea, prietenii mei îmi vorbeau ca și cum era totul OK și se prefăceau interesați de subiect, dar vedeam în ochii lor că nu mă credeau. Tuturor li se părea că am inventat această poveste. Noaptea puneam să cânte la calculator melodia Oriunde ai fi pe repeat și aveam ca screensaver poza Anemonei, ca să fie ultimul lucru pe care-l văd când adorm și primul atunci când mă trezesc. Într-un cuvânt (sau două), ajunsesem rău. Sau în trei-patru cuvinte, ajunsesem rău de tot.
Dar a avut loc și o întâmplare amuzantă în perioada aceea. Cunoscusem o tipă care mi se părea că seamănă extraordinar de tare cu Anemona (nu semăna deloc, dar eu eram obsedat). Și tipa aia nu era chiar cea mai introvertită persoană din lume și era mai topită după bani decât Irina Loghin după Fuego. Ideea e că atunci am vrut foarte mult să fiu cu ea (fiindcă în capul meu nebun era sosia Anemonei), gagica și-a dat seama și s-a gândit să profite de situație. Am invitat-o să ieșim într-o seară cu mai mulți prieteni, iar ea a fost de acord. Eu și amicii mei am ajuns mai devreme la barul respectiv. Toți încercau să mă avertizeze că o să-și comande cele mai scumpe chestii din menu, să am grijă și tot așa... Prin urmare, am chemat-o pe chelneriță și i-am zis:
— Hei, bună! Am și eu o rugăminte la tine. La un moment dat o să vină la noi la masă trei fete. Când vii să le iei comanda, dacă vreuna îți cere ceva mai scump de 10 lei, să-i spui, te rog, că nu ai. OK? Chelnerița s-a uitat la mine ca și cum tocmai m-ar fi prins în pat cu maică-sa în timp ce taică-său ne filma. Dar a fost de acord să mă ajute. Au venit fetele, am stat un pic de vorbă și am rămas toți șocați când au dat comanda: una dintre ele a vrut o cafea, a doua un suc și a treia nu a vrut nimic. „Dă-te-n pana mea, ce fete incredibile!“ gândeam eu. Doar că avea să se dovedească exact contrariul. La un moment dat, Anemona 2 se uită la mine și îmi zice:
— Știi ce-ar merge acum? Să jucăm un biliard. Asta așa, ca să văd cum te pricepi la găuri. Când am auzit asta, mintea mea a funcționat greșit. În loc să realizez că Anemona 2 e o curvă ordinară și infectă, m-am gândit că am șansa să retrăiesc noaptea aceea superbă cu o femeie care seamănă cu Anemona. Dar repet, nu semăna deloc. Fata asta semăna cu Anemona la fel de bine pe cât seamănă un calorifer cu Monica Bellucci. În fine, am ajuns la biliard, ne-am așezat la o masă și eu le-am zis fetelor că mă duc până la baie. Dacă vine chelnerița, le-am îndemnat să-și comande ce vor ele și să-mi ia și mie o bere. M-am ridicat și am mers spre toaletă. Prietene, cât am putut să stau acolo? 5 minute? 7 minute? Până am ajuns, cât mi-am făcut treaba și până m-am spălat. Cât a putut să fie? Când m-am întors la masă, am găsit așa: o sticlă de vin, trei cocteiluri, două energizante, o apă plată, două ape minerale, o cafea, trei pahare de vodcă, un frappé, chipsuri, covrigei, zahăr și miere. Chelnerița a venit spre mine și mi-a zis:
— Am înțeles că dumneavoastră achitați pentru fetele alea. Eram foarte ofticat, pentru că în primul rând pe chelnerița asta nu o avertizasem și acum trebuia să cheltuiesc toți banii pe care îi făcusem cu colindul, iar pe de altă parte pentru că vacile alea îşi cumpăraseră toate
căcaturile din bar, dar mie nu îmi luaseră o bere: uitaseră sau o făcuseră special? Am plătit, dar nu am plecat. Încă nu vedeam adevărul. Eu o ardeam cu o curvă (pe care, de fapt, nu o ardeam), căreia toată lumea îi știa renumele, mai puțin eu. Cel mai trist a fost că pe mine nici măcar nu m-a futut. Îți dai seama cât de mult mă desconsidera, dacă se futea cu toată lumea în afară de mine? Plus că, de banii pe care i-am cheltuit la sucuri, futeam o stradă de curve. În fine, m-am despărțit de ea după ce un tip în care aveam eu încredere mi-a spus că tipei ăleia i-a dat să sugă și el și majoritatea prietenilor lui și posibil și vreo doi câini, deci ar cam trebui să-mi văd de treaba mea. Deci practic, eu, care am pupat în pulă jumătate de oraș la un moment dat, acum ar trebui să scriu „Suge-o, Ramona“? Nu prea ar fi corect.
P.S. — Cum dracu’ să fii cu una dintre cele mai mari curve ale orașului (genul de femeie care ar fi fericită dacă ar avea o pulă făcută din bani. Sau mulți bani făcuți din puli) și, în loc să o fuți, tu să-i cânți Oriunde ai fi pe la miez de noapte? Lame!!! So fucking lame!!!

-VA URMA!-
NOI CAPITOLE, MÂINE!


WOLVERINE ANIME EP 06


ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER! WILL RETURN TOMORROW WITH A NEW PACK OF ADVENTURES!

WOLVERINE ANIME EP 05


X-MEN TAS S01E09


X-MEN TAS S01E08


SPIDER-MAN TAS S01E06


SPIDER-MAN TAS S01E05


YOUNG JUSTICE EP 12


YOUNG JUSTICE TAS EP 11


ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER! TUESDAY S PREVIEW NEW FEATURE

TEEN TITANS TAS EP 012


2017/05/19

SUPERMAN TAS S01E09


BATMAN BEYOND S01E05


BATMAN BEYOND S01E04


BATMAN TAS S01E14!


ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER! MONDAY PREVIEW

BATMAN TAS S01E13

ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER! FULL WEEKLY SCHEDULE


MONDAYS

BATMAN TAS
BATMAN BEYOND
SUPERMAN TAS
JUSTICE LEAGUE TAS
X-MEN ANIME


TUESDAYS

TEEN TITANS TAS
YOUNG JUSTICE TAS
SPIDER-MAN TAS
X-MEN TAS
WOLVERINE ANIME


WEDNESDAYS-SPECIAL TRANSFORMERS DAY

TRANSFORMERS BEAST WARS
TRANSFORMERS BEAST MACHINES
TRANSFORMERS ENERGON
TRANSFORMERS CYBERTRON
TRANSFORMERS PRIME


THURSDAYS

FANTASTIC FOUR TAS
IRON MAN TAS
INCREDIBLE HULK TAS
AVENGERS-EART S MIGHTIEST HEROES
AVENGERS ASSEMBLE


FRIDAYS

ULTIMATE SPIDER-MAN
FULL METAL PANIC
GHOST STORIES
KIDDY GRADE
BLUE GENDER


UNDER NOTES
1. FROM EACH SHOW ABOVE WILL BE POST 2 EPISODE EACH
2. TAS MEANS THE ANIMATED SERIES
3. NO NEW POSTS WITH THEM SATURDAYS OR SUNDAYS-SORRY FOR THAT!
4. THIS SCHEDULE WILL BE UPDATED EACH TIME WHEN A NEW SHOW WILL BE INTRODUCED IN IT
5. SOMETIMES WILL BE PREVIEWS ONE DAY BEFORE THE NORMAL PROGRAM

NEW CHAPTERS OF „SUGE-O, RAMONA!”




Capitolul 8

Am ajuns pe plajă, eu eram deja resemnat, știam că nu o să se întâmple nimic, dar îmi părea bine că am totuși ocazia să petrec mai mult timp cu un exemplar feminin perfect. Ea mi-a spus că o să ne întâlnim mai târziu cu prietena ei Raluca și cu iubitul ei. Am înțeles că nu vrea să fim doar noi doi, dar nu prea mai conta. Eram în Mamaia. Ieșiserăm din hotel, am traversat aleea și am ajuns pe plajă, deci nu eram la mai mult de 50 de metri de clădire. Am stat la povești, am râs, am privit marea, iar la un moment dat Anemona mi-a spus că a auzit că i-am cântat toată noaptea lui George și că am făcut tot felul de dedicații pentru ea și i-ar face plăcere să asculte o melodie. M-am conformat, găsisem chiar și melodia perfectă pentru momentul ăla. I-am cântat O-zone — Oriunde ai fi (Că sunt și șmecher, dă-mă dracu’!). Imaginează-ți că eram doar noi doi pe un șezlong, valurile se spărgeau la țărm, cerul era senin și înstelat, iar eu îi cântam o melodie care zicea „Mă ruga să n-o uit, simțea că-i ultima vară, iar eu îi spuneam: așa iubire nu moare“. Mai târziu, Anemonei i-a sunat telefonul. Era Raluca. Ceea ce am auzit m-a băgat și mai tare în ceață. Raluca i-a spus că ea și iubitul ei sunt pe lângă Cazinou, iar, dacă noi suntem în apropierea hotelului, ar fi drăguț să ne întâlnim. Anemona, spre imensa mea surprindere, i-a spus că noi suntem pe la satul de vacanță (adică în partea opusă a stațiunii) și că nu are sens să batem atâta drum, rămâne pe altă dată. Eu, ca boul, am ținut să-i amintesc Anemonei că, de fapt, noi suntem la 50 de metri de hotel.
— Păi nu vrei să fim doar noi doi? OK, atunci, o sun și îi spun să ne întâlnim, a blufat ea. Realizând că am dat cu bâta-n baltă (sau în mare, de dragul locului unde mă aflam), încercam să mă scot spunându-i că nu are sens să o mai deranjeze și că m-ar bucura să fim doar noi doi. Stăteam pe șezlong și tot nu înțelegeam ce se întâmplă. Mi-a spus că are prieten, dar ce naiba înseamnă toate astea? Eu sunt și genul de om care nu înțelege tipul ăsta de apropouri (odată am lăsat-o pe o tipă să-mi facă masaj două ore fără să-i fac nimic în schimb, crezând că ei îi face plăcere să-mi maseze spatele și cam atât. Dar asta e o altă poveste J), așa că nu am făcut nicio mișcare. Ea mă tot lua în brațe, își lipea buzele de fruntea mea, de obrajii mei; era un dans al excitării nemaipomenit. Până când, la un moment dat, buzele ei au alunecat ușor de pe fruntea mea, pe lângă nas (că am nasul mare și ar fi stricat romantismul), deasupra gurii și, cu o mișcare lentă și grațioasă, mi-a atins buzele și atunci momentul a izbucnit într-un sărut pasional și eliberator, cum nu mai avusesem până atunci.
— Dacă mă lăsam în baza ta, nu se mai întâmpla asta niciodată, mi-a spus zâmbind. Îți jur că a fost singurul sărut din viața mea care mi-a provocat o erecție mai puternică decât influența rusească în Ucraina. A fost genul ăla de sărut care te face să înțelegi că există Dumnezeu, pentru că o astfel de senzație nu are cum să fie altfel decât divină. M-am simțit ca și cum nu aș fi mâncat trei zile nimic și, după trei zile de post negru, cineva m-a hrănit cu ambrozie (aia de-o mănâncă zeii când se plictisesc). Cum stăteam noi pe șezlong la o bucată de noapte, Anemona mi-a spus că-i este cam frig și m-a întrebat dacă nu vreau să ne retragem. Nu știu dacă din cauza valurilor sau din cauza autosugestiei, dar eu am înțeles altceva. Și i-am zis:
— Normal că aș vrea să ne-o tragem, dar nu mă așteptam să fii așa directă. Ea a început să râdă și mi-a spus:
 — Să ne retragem am spus, Andrei. RE-TRA-GEM! Pentru că mi s-a făcut frig. Dacă nu fusesem suficient de prost până atunci, în clipa aceea atinsesem cu certitudine apogeul. Am încercat eu să o dau la întors, dar am avut noroc că era o fată cu simțul umorului și s-a amuzat, nu s-a ofensat. Mie îmi era la fel de frig, dar credeam că, dacă plecăm la hotel, fiecare se duce în camera lui, așa că i-am dat bluza mea doar ca să mai prelungesc clipa aceea minunată. Eram un pic idiot, pentru că eu îmi doream să o dezbrac, dar nu știu cum pana mea am reușit să o îmbrac mai bine. Am mai stat vreo 20 de minute, dar deja se făcuse prea frig și am decis să mergem spre hotel. Când am ajuns, eu am aprins o țigară pe scările hotelului și priveam în gol, deznădăjduit, crezând că gata, asta mi-a fost toată aventura. Când, din spatele meu, exact ca în holul hotelului, o mână mă mângâie pe gât și o voce îmi spune:
— Eu merg în cameră să mă schimb, te aștept acolo!


Capitolul 9

Play: Jeremih — Fuck You All The Time (Shlomo Remix)1 Am intrat în cameră. Prezentul mă aștepta, trecutul nu exista și viitorul nu conta. Anemona era întinsă pe pat, pe jumătate acoperită de un cearșaf alb, nesimțit de transparent. Pielea ei bronzată, în contrast cu albul așternuturilor, și rujul roșu-aprins o făceau să arate exact ca personajul feminin dintr-un film noir extraordinar de bine făcut. Avea pantofi cu toc asortați cu tricoul negru care-i acoperea cu greu sânii, cu bikinii care-i strângeau șoldurile la fel de tare cum blugii mei îmi strângeau libertatea, în momentul ăla. Atunci i-am văzut pentru prima oară și tatuajul nemaipomenit de excitant, de pe coaste: „Je ne regrette rien“.
1 https://www.youtube.com/watch?v=5HtqePscAio
„Nici eu“, m-am gândit când l-am văzut. Avea o șapcă gangsta (de genul OBEY astăzi), iar eu o aveam numai pe ea în cap. Eram în cameră cu o femeie aproape goală, cu tocuri, în chiloți, tatuată, bronzată, cu un ruj roșu-aprins care îmi molesta toate fanteziile, și cu șapcă pe cap. Totul era orgasmic chiar înainte de a deveni orgasmic. S-a ridicat de pe pat și a sărit să mă sărute. Îi vedeam gâtul subțire pe care l-am devorat de zeci de ori cât am stat pe plajă și m-am năpustit cu limba asupra lui. Îmi simțea dorința puternică (pentru că o împingea în abdomen, probabil) și s-a lăsat sfâșiată. A fost singura dată în viața mea când cineva mi-a rupt nasturii la cămașă și, imediat după ce aceasta a căzut, și-a înfipt unghiile în spatele meu. Am întors-o cu spatele spre mine și i-am ridicat tricoul până la gât. Când i-am strâns sânii în palme, a fost ca și cum aș fi găsit elixirul vieții veșnice. Sfârcurile ei s-au întărit mai repede decât un mortar prost udat și a gemut ușor, împingându-și capul pe spate și încercând să mă sărute. S-a întors către mine, m-a împins pe pat și și-a lăsat bikinii în jos, dar numai un pic. Cam până pe la începutul coapselor și, ținând mâinile pe elastic, își scotea în evidență inelul de pe deget (din aur alb, probabil), care sclipea mai tare decât diamantul din dinte. Și-a dat jos tricoul, rearanjându-și cu grijă șapca, și l-a aruncat spre mine. Parfumul ei mirosea a speranță, a zâmbet de copil și a adiere blândă de vară, toate la un loc. Mi-a dat jos blugii, între noi rămăseseră două perechi de chiloți și o șapcă. A venit peste mine și a început să mă sărute pe gât, pe piept, coborând. Nu voiam să grăbesc lucrurile, așa că am întors-o și am început și eu să o sărut pe tot corpul.
Îmi aluneca gura peste tot, nu cred că a mai rămas vreun loc neatins pe tot corpul ei. Am început să-mi răsucesc limba în jurul sfârcului ei și, când am auzit-o gemând, am început să înțeleg poezia lui Eminescu. Lumânările din cameră ne priveau pofticioase, eu i-am dat un pic într-o parte bikinii și am intrat în ea cum intră femeile când parchează lateral, adică lent și cu precauție mare. A început să geamă în versuri perfect iambice, stropii de transpirație curgeau de pe fruntea mea pe fruntea ei, sărutările noastre erau atât de intense de parcă împlineau o profeție străveche, sunt sigur că Dumnezeu ne aplauda din ceruri. Eram amândoi maxim de excitați, eram un întreg pe care orice pictor și-ar fi dorit să-l imortalizeze într-un tablou perfect. Când am întors-o cu spatele spre mine, am apucat-o puternic de păr și am tras-o ritmic, în tandem cu respirația ei greoaie. Ea și-a pus palmele pe sâni, strângându-i violent și aducându-i împreună. Un strigăt puternic a cutremurat liniștea din hotel, urmat de un zâmbet perfid și de o smucire a corpului. Ea tremura și eu nu mai puteam. S-a ridicat în genunchi, m-a împins înapoi pe pat, s-a așezat deasupra mea și mi-a șoptit: „Acum e rândul tău“. Și a început să șerpuiască din șolduri, era un dans al pasiunii căruia nu-i puteam rezista. Parcă putea să-și controleze fiecare mușchi din corp și să-l miște exact cum își dorea ea, exact cum trebuia. Parcă i-aș fi desenat o schemă despre cum ar trebui să fie, și ea o urma punct cu punct. Mă uitam cum sânii ei se invită reciproc la un vals erotic, la părul care îi sărea ușor, la zâmbetul de pe fața ei ostenită, la unghiile french, la lumânări și apoi iarăși la chipul ei superb. Nu cred că a durat mai mult de câteva minute până am strâns cearșaful ud în mâini, am dat capul pe spate și am închis ochii, extenuat. A fost ceva ce nu mai experimentasem până atunci și eram pe cât de bucuros că s-a întâmplat, pe atât de supărat că s-a terminat. Tremuram și eu. A venit la mine în brațe și m-a sărutat la fel de pasional, mă mângâia ușor cu unghiile pe abdomen și mi-a spus:
— Mă bucur enorm că s-a întâmplat asta. Eu nu am zis nimic, deja îmi ejaculasem toate cuvintele și toate amintirile. Ea s-a dus la baie, eu mi-am aprins o țigară. Nici bine nu am terminat-o și am băut niște apă rece, că Anemona a deschis ușa de la baie:
— Te mai aștept mult la duș? Vino odată! M-am ridicat și într-o clipă am ajuns în baie. Am luat-o de la capăt. După un timp, ne-am întors în pat, ca să apucăm să dormim măcar câteva ore în noaptea aia.  Am adormit cu un singur gând: „Je ne regrette rien, într-adevăr“. La un moment dat, eu mi-am luat telefonul să văd cât e ceasul. Aveam un mesaj. Era de la Ramona. L-am deschis: „M-am despărțit de Silviu. Unde ești? Am nevoie de tine“.
P.S. — Suge-o, Ramona? De ce, cui dracu’ îi mai păsa de Ramona?


Capitolul 10

Eu m-am trezit înaintea ei. Stăteam cu telefonul într-o mână și cu țigara în cealaltă. Dar nu pentru a reciti obsesiv mesajul Ramonei — cum aș fi făcut în alte circumstanțe —, ci pentru a-i face o poză Anemonei, care încă dormea goală lângă mine. Noaptea și alcoolul nu-şi puseseră deloc amprenta asupra ei, era la fel de frumoasă și dimineața.
Am trezit-o și i-am spus că trebuie să se pregătească, pentru că era deja 12:00 și ea de la 14:00 intra în tură. Era schimbul doi. Am mai sărutat-o o dată și i-am spus că merg și eu în cameră la mine, ca să nu devin vedetă OTV după ce mă dau ai mei dispărut. Am ieșit din camera ei, am traversat holul care despărțea camerele unde era cazat personalul hotelului de celelalte, iar la ieșire am observat că o doamnă mai în vârstă m-a privit ciudat, dar nimic nu putea să îmi umbrească zâmbetul. Stabilisem cu Anemona că ne vedem în aceeași seară. Am ajuns în cameră, maică-mea nu pricepea de ce sunt atât de fericit și de ce radiez de bucurie. Nu era obișnuită cu așa ceva, mai ales după episoadele cu Ramona. Am mai dormit puțin, apoi am ieșit pe plajă, numărând orele care mă despărțeau de întâlnirea cu Anemona. Mai beam o bere, mai fumam o țigară și timpul trecea. Se făcuse deja seară și mergeam spre recepție pentru a continua aventura de o vară pe care o începusem cu o seară înainte. Când am ajuns la ușă, Anemona cu două prietene erau lângă niște trollere și genți, fumând. Nu prea am înțeles ce s-a întâmplat, credeam că așteaptă pe cineva. Am mers către ele și le-am întrebat ce așteaptă acolo. Anemona avea o figură de pocher, nu schița niciun gest. Privirea ei era goală. M-a luat de mână și mi-a spus să merg cu ea. Le-a zis fetelor că se întoarce în zece minute și m-a condus în parcarea hotelului. M-am așezat pe niște trepte, ea a venit la mine în brațe și mi-a spus:
— Andrei, am fost concediată. A venit șefa la mine și mi-a spus că trebuie să-mi fac bagajele și să plec, pentru că m-a văzut ducând un oaspete al hotelului în cameră și că acolo nu e bordel. Că nu am venit la futut aici, ci la muncă. De la început a avut ciudă pe mine vaca aia! Deja realizam că femeia care mă văzuse pe mine plecând dimineață era șefa ei, de aici și privirea ei ciudată, de parcă-l văzuse pe Fuego în pat cu Oana Roman.
— Și jur că nu-nțeleg, că doar nu ne-a văzut nimeni. Am avut grijă. Cum dracu’ a știut curva aia? a continuat ea tristă. Eu plec înapoi în Mangalia, aștept să vină prietenul meu să mă ia cu mașina și ar fi bine să nu ne vadă. În clipa aia mă simțeam ca la un control al prostatei. Situația mă viola cu zâmbetul pe buze. Nu am avut curaj să-i spun ce s-a întâmplat, oricum nu mai conta. Ea m-a luat în brațe și a început să plângă, șoptindu-mi la ureche „Nu vreau să plec, vreau să mai stăm împreună“. Eu tremuram de nervi și aș putea să fiu ipocrit și să-ți spun că am fost puternic și nu am lăsat-o să-mi vadă emoțiile sau aș putea să-ți spun adevărul: plângeam și eu. Încercam să mă stăpânesc, dar nu puteam. Nu știu dacă era de nervi sau de supărare, dar cert este că asta se întâmpla. Ne sărutam, printre lacrimi, strângându-ne puternic în brațe. Dacă ar fi plouat, am fi fost protagoniștii ideali ai unui clișeu de despărțire dintr-un film romantic. La dracu’, n-ai de unde să știi, n-ai fost acolo. Începuse să plouă torențial, trupurile noastre erau ude, tunetele prevesteau sfârșitul, fulgerele străpungeau cu ură cerul, răzbunându-mă pe mine, parcă. Cred că se întâmpla asta pentru că îngerii plângeau din cauza despărțirii noastre. Au fost cele mai sincere sărutări pe care le-am împărtășit vreodată, pline de regrete și de acceptare a situației. Mai ții minte când i-am cântat pe plajă O-zone — Oriunde ai fi? Ei bine, bună melodie am mai ales! „Am privit-o-n ochi, ultima oară... Lacrimile curgeau, erau atât de amare... Mă ruga să n-o uit, simțea că-i ultima vară, iar eu îi spuneam «așa iubire nu moare»“. Deci: Suge-o, O-Zone!!!
— Nu am cum să îți dau numărul meu de telefon, pentru că tu vei fi în capătul celălalt al țării și nu are sens să-mi stric relația, dar dacă ce s-a întâmplat între noi ar trebui să continue și e „meant to be“, sunt sigură că ne vom revedea cândva. Ai grijă de tine, Andrei. Ești un suflet frumos.
Și a plecat. Am făcut și eu la fel, pentru că nu voiam să văd mutra prietenului ei, adică a bărbatului care putea să se bucure cât vrea de această ființă care mi-a marcat adolescența. S-o sugă și el, s-o sugă toată lumea. Eram trist și frustrat. Nu știu exact ce s-a întâmplat în următoarele ore, cert este că la un moment dat am primit un telefon. Era sora Ramonei. Mă mai sunase de câteva ori, dar respinsesem apelul. Nu mă interesa nimic din ce avea de zis. Însă atunci am decis să-i răspund, ce se mai putea întâmpla? Cu o voce tremurândă m-a luat la întrebări:
— Andrei, unde dracu’ ești? De ce nu răspunzi? Trebuie neapărat să vii la noi, Ramona s-a despărțit de Silviu, i-a spus de ce s-a combinat cu el, iar el a lovit-o (trebuie să-ți reamintesc că acțiunea se petrece în Moldova?). Nu vrea să vorbească cu nimeni în afară de tine. Te implor, vino!
P.S. — Nu am mai văzut-o pe Anemona de vreo cinci ani, nu am numărul ei de telefon, e-mailul sau contul de Facebook. Nu știu ce mai face, dacă mai trăiește, dacă s-a măritat, dacă e fericită, dacă are copii sau dacă își mai amintește de mine, nu știu nimic. Tot ce știu este că locuiește în Constanța. Oricum ar fi, mulțumesc Anemona pentru o amintire superbă pe care o am datorită ție și vreau să cred că am reușit să o povestesc cât mai bine. Sper că ai o viață minunată în momentul ăsta! P.P.S. — Capitolul ăsta e fără suge-o, Ramona! la final, că are buza spartă și ar ustura-o.

-NOI CAPITOLE SĂPTĂMÂNA VIITOARE! WEEK-END FAIN!-

NEW CHAPTERS OF „SUGE-O, RAMONA!”



Capitolul 6


După scena din taxi, am încercat să-l evit pe Silviu pe cât posibil, iar pe Ramona la fel. Prima oară am încercat să-i explic lui Silviu că ea s-a cuplat cu el numai ca să mă oftice pe mine, dar îți dai seama și tu cam cum a sunat asta. Evident, nu m-a crezut.  Treceau zilele, treceau săptămânile și treceau și lunile. Nenorociții ăștia tot nu se despărțeau, și pe mine mă omora chestia asta. Nu voiam să pară că mă afectează situația, dar în realitate nu era deloc așa. Și uite așa, încet-încet, ajungem în 30 iunie. Cu o zi înainte de aniversarea mea. Ai mei plănuiau să plece la mare fix pe 1 iulie și mă rugau să merg cu ei, dar eu nu voiam nici în ruptul capului. Trebuia să fiu ca Antena 1, mereu aproape de Ramona, în caz că se desparte de Silviu să sară direct în brațele mele. Și când zic „brațele“, mă refer la cu totul altceva. În seara aia ieșiserăm în club mai mulți amici și la miezul nopții deveneam sărbătoritul. Fără să îmi dau seama, am început să vorbesc cu o tipă, i-am povestit că urmează aniversarea mea și tot felul de alte prostii și ne-am conectat oarecum. Până la urmă i-am zis să vină și ea cu prietenele să bea ceva la masa noastră, să mai stăm la o vorbă, la o măslină... și să vedem ce se întâmplă. Tipa era foarte drăguță, creață cu șuvițe blonde, ochi verzi... ce mai, era de-a dreptul frumoasă. Ne-am amețit bine amândoi pe banii mei, ea îmi dădea să beau shoturi de tequila de pe abdomenul ei, am și fumat ceva, îmi dădea fumul din gura ei, se întâmplau lucruri acolo. Era clar că nu era cea mai introvertită fată de pe pământ. Până la urmă ne-am combinat noi cumva și m-a întrebat dacă nu vreau să merg la ea acasă. Stătea cu chirie împreună cu o prietenă. De tipa asta nu-mi păsa așa cum îmi păsa de Ramona, bineînțeles că am acceptat. Doar nu eram idiot să fac a doua oară aceeași greșeală. Am oprit la un magazin pe drum, am cumpărat o sticlă de vodcă și niște Santal și am mers la ea acasă. Prietene, nu știu dacă era vorba despre frustrarea adunată de mine față de Ramona sau pur și simplu așa a fost, dar m-a futut fata aia într-un mod epic. Și prin epic vreau să spun animalic, cu tras de păr, strâns de gât, palme peste cur, mușcături pe corp. După ce am terminat, ne-am dus în bucătărie și am fumat câteva țigări și, din una în alta, am luat-o de la capăt. Acolo. În bucătărie. Amor casnic. Când eram în focul acțiunii, apare colega de apartament. Nu a auzit-o nici dracu’, venise și ea din club pe jumătate beată și se uita la noi din prag. Eu am sărit ca ars, tipa care era cu mine nu a sărit, ea era deja arsă. Nu știam ce să facem. Atunci ea a venit spre noi, nu avea nicio expresie pe față, și i-a spus colegei sale că vrea să-i vorbească. Eu stăteam ca fraierul în curu’ gol în bucătărie și așteptam să văd ce se întâmplă mai departe. Nu știu exact ce au vorbit ele sau cine pe cine a plătit, dar pot să-ți spun că ăla a fost primul threesome din
viața mea. Nu am să intru-n detalii, cert este că, după ce am terminat (Toți trei. Jur!), i-am dat mesaj maică-mii și i-am spus să mă trezească și pe mine dimineață, pentru că merg și eu la mare cu ei. Mă decisesem. Oricum nu mai avea rost să mai stau pe capul Ramonei, era evident că ea nu voia să stea pe capul meu. Așa că e de la sine înțeles: Suge-o, Ramona! Datorită ție m-am simțit semizeu două ore cu două nimfe trimise de Zeus special pentru mine, la aniversare. E de prisos să-ți spun că a fost cel mai frumos cadou din viața mea.
P.S. — Iar ceea ce avea să se întâmple la mare, deși nu o să mă crezi, este total adevărat și e povestea mea preferată.


Capitolul 7

Am ajuns la mare după un drum lung, vreo șapte-opt ore cu mașina. Am găsit hotelul unde aveam cazare și am intrat. Știi senzația aia când termini de făcut bagajul și ai impresia că ai uitat să pui ceva? Ei bine, ai mei puseseră totul, de la bețișoare de ureche până la șireturi de rezervă, dar au uitat acasă, pe televizor, biletele de cazare. Așa că aveam de așteptat până trimiteau cei de la agenție un fax cu biletele la recepția hotelului, ca să ne facem check-in-ul. Între timp am intrat în holul hotelului, spre recepție, târând un troller după mine și cărând un rucsac în spate. Cum mergeam eu încet, încă excitat de amintirile nopții trecute, la un moment dat, în recepția hotelului, privirea îmi este furată de o persoană. Era o fată superbă, blondă, cu trăsături de turcoaică, îmbrăcată cu o cămașă albă, o fustă neagră până la genunchi și cu un ecuson în piept pe care scria un nume. Era ceva care începea cu „A“, dar nu puteam să descifrez, pentru că eu, când îmi îndreptam privirea spre ecuson, nu pe el îl vedeam.
Am înghețat și mă uitam la ea cu aceeași privire cu care te uiți prima oară la un film porno sadomaso german, adică fără să clipești și fără să-ți vină să crezi că poate să existe așa ceva pe pământ. Fără să exagerez, m-am holbat vreo 10 minute pe ceas. La un moment dat m-a văzut și mi-a zâmbit. Avea un zâmbet evadat parcă din basmele lui Hans Christian Andersen, niște buze cărnoase, superbe și un diamant pe un dinte. În fine, am reușit să ne cazăm și am urcat în camere, însă eu încă nu îmi revenisem din apoplexia suferită în holul hotelului. Nu acceptam că așa o frumusețe stă practic sub același acoperiș cu mine. Pentru a nu lungi povestea cu detalii fără sens, trebuie să știi că m-am împrietenit într-o seară cu unul dintre barmanii de la terasa hotelului. Era în anul ăla Campionatul Mondial sau European de fotbal (nu mai știu exact) și am văzut meciul împreună, după care am mai rămas pe terasă să mai bem o bere. Și la un moment dat a venit o țigancă la noi care cânta la acordeon o manea obosită, din aia de scos cartofii mai cu spor. Singurul lucru mai urât decât fața ei era vocea. Făcând o paranteză, tu ai auzit melodiile pe care le-am făcut eu cu Sergiu probabil (dacă nu, caută pe net Unu‑ntr‑altu’, Mica rugăminte, U.N.C.U.I. etc) și știi că am un pic de voce. Și mai știi că sunt din Suceava, deci clar știam toate manelele din anul ăla.I-am zis țigăncii să cânte doar instrumental și să mă lase pe mine să cânt partea de voce. La un moment dat se adunaseră oameni în jurul nostru să ne asculte, iar noul meu prieten, George (barmanul), mă rugase să cânt ceva despre copii, spunându-mi că-i era dor de fiul său. Când am terminat de cântat melodia aia, Tăticul meu, i-am observat ochii înlăcrimați. S-a uitat la mine și mi-a zis:
— Tu stai aici cu mine și îmi cânți toată noaptea. Eu îți dau de băut și de mâncat, dar aici îmi stai! Mie nu îmi suna rău propunerea lui, așa că am acceptat-o. La un moment dat i-am zis că îmi e foame, iar el mi-a făcut la bucătăria terasei grătar, cartofi, mi-a adus bere, vin, sucuri și orice am mai vrut. Cred că, dacă i-o ceream pe maică-sa în seara aia la pachet cu nevastă-sa, mi le dădea pe amândouă. Văzând cam cum merge treaba, mi-am dat seama că aș putea să aflu cine era fata care mă făcuse să mă port timp de 10 minute ca și cum aș fi avut sindromul Down. Așa că l-am întrebat cine este blonda drăguță care părea să lucreze la barul de la recepție.
— Cine, Anemona? N-ai tu treabă cu ea. E o gagică din Mangalia, e venită cu trei prietene să lucreze aici pe durata verii, dar nu te băga în seamă. Eu am auzit că sunt videochat-iste, dă-le dracu’. Pe mine nu mă interesa chestia asta, pentru că nu era ca și cum aș fi plănuit să mă însor cu ea. Mi-a spus că are camera chiar lângă a lui și că o să-i spună de mine, poate o să vrea să facem cunoștință. Am mai stat și am băut/fumat/cântat până pe la 5:00 dimineața și apoi am plecat în camere. Mai târziu, pe la prânz, când plecam spre plajă, de la terasa lui George mă striga cineva disperat. Mahmur și somnoros, nu prea aveam chef de stat la vorbe. Vocea insista. La un moment dat m-am întors și George, gras cum era, cu maioul transpirat și cu șlapii lui negri în picioare, fugea spre mine. Când m-a ajuns, gâfâind, mi-a zis:
 — Andrei, stai așa! Voiam să-ți spun că m-am întâlnit dimineață cu Anemona și i-am zis de tine și de toate dedicațiile pe care i le-ai făcut aseară. Eu, încă amețit, dar oarecum bucuros, l-am întrebat ce a spus Anemona. George, trăgând adânc o gură de aer în piept, și-a dat jos șapca și mi-a zis:
 — Am vorbit cu Anemona și mi-a spus că i-ar face plăcere să te cunoască. Mi-a zis să îți spun să mergi până la ea, la recepție, să faceți cunoștință. Mi-a stat inima cum a stat Tătărușanu la golul lui Schalke. Am lăsat-o dracului de mahmureală și de tot și am intrat în hotel. Nu îmi venea să cred, eu mă gândeam că tot ce mi-a zis George e la mișto, ca să-și bată joc de mine sau ceva. Mă rog, am mers spre recepție și era acolo. Mi-am făcut curaj să mă prezint și, cu greu, am făcut-o. Nu-i venea să creadă că e mai mare decât mine cu trei ani. Purta tot hainele de lucru: acea cămașă de un alb superb (era un alb normal, nu era nimic deosebit, dar eu îl vedeam superb), fusta neagră, ecusonul în piept și părul blond care îi cădea mârșav până la umeri. Am stat un pic de vorbă, dar nu foarte mult, pentru că ea era totuși la muncă. M-am așezat pe un fotoliu din barul hotelului și așteptam ca ea să-și facă timp să mai vorbim. La un moment dat, eram furat de ce era la televizor și, dintr-odată, am simțit o mână care se plimbă ușor pe gâtul meu, din spate, atingându-mă cu unghiile, ușor și apăsat în același timp, provocându-mi o senzație incredibilă în corp. Nu mai simțisem așa ceva niciodată până atunci și nici de atunci până acum. A fost ca un șuvoi cristalin și rece peste o bucătărie încinsă dintr-un fast-food din centrul Bucureștiului. M-am întors, și ea s-a uitat la mine zâmbind, etalându-și dantura superbă și diamantul din dinte. Boxerii mei mă urau din nou. Am stabilit că în seara aia, după ce termină ea programul, o să ieșim la o plimbare. Era tot ce-mi doream. În acea noapte avea să fie finala campionatului de fotbal și ea trebuia să lucreze până se termina meciul. Al dracului meci, că a avut și prelungiri, și lovituri de la 11 metri. Era deja ora 1:00 noaptea când s-a terminat meciul, și holul hotelului se elibera încet-încet. Au mai rămas la o singură masă doi tipi un pic amețiți, care montau la o badoacă din aia de vin de 5 litri. Anemona mi-a spus că nu poate să iasă din tură (în speranța mea că va intra în altă tură) până nu pleacă toți clienții, ca să poată aranja mesele și fotoliile. Nici bine nu și-a terminat propoziția, că eu am mers și am aranjat toate mesele și tot ce mai era de ordonat pe acolo, cu viteza unui bărbat care simte potențial de futut. Dar ăia tot nu plecau. Așa că am decis să iau atitudine. M-am dus la masa lor, m-am prezentat și am intrat în vorbă cu ei. Norocul meu a fost că erau moldoveni, eu eram din Suceava, ei aveau alcool, eu eram din Suceava, ei erau amețiți, eu eram din Suceava. Îți dai seama ce conexiune s-a creat între noi. Le-am spus:
— Am văzut că vă place fotbalul.
— Da, ne place mult de tot. Dar mai mult ne place vinul, mi-au răspuns ei râzând.
 — Voiam să vă spun că eu sunt fotbalist. Chiar anul ăsta am semnat cu Steaua (îmi spuseseră că sunt steliști) și din sezonul viitor mă veți vedea la echipă. Știu că mă veți înțelege. Domnilor, dragii mei moldoveni, am și eu o rugăminte la voi. O vedeți pe fata aia superbă de la bar? Eu trebuie să ies cu ea la o plimbare, dar ea nu poate să plece, pentru că nu are voie să facă asta până nu plecați de aici. Nu vreți să continuați sărbătoarea în holul hotelului de la etajul dumneavoastră? Ar însemna mult pentru mine. Clipă în care mi-am dat seama că joc ruleta rusească cu doi moldoveni beți, dar totul avea sens și eram sigur că va merita. Unul dintre ei s-a uitat aburit la mine:
— Plecăm, dar numai cu o condiție.
— Care? am întrebat eu oarecum îngrijorat.
— Să ne dai un autograf, că cine știe cât de mare fotbalist ai să fii. Pe jumătate ușurat, pe jumătate amuzat, am luat un șervețel, l-am mâzgâlit și l-am pus pe masă. Ei mi-au zis că nu-mi mulțumesc pentru că o să-mi mulțumească fata mai târziu și pentru ei. S-au ridicat și au plecat. M-am dus repede cu Anemona în cameră să facă un duș și să se schimbe și așteptam cuminte pe pat. Ea a ieșit din baie, într-un prosop roșu aprins, la fel ca și dorințele mele, și a stins becul. Eu stăteam în pat, în stânga dulapului oarecum, iar ea a deschis ușile acestuia pentru a se schimba astfel încât să nu o pot vedea. M-a rugat ghiduș să nu trag cu ochiul. Nu am ascultat-o, evident, însă tot ce vedeam era o siluetă în penumbră, din cauza întunericului din cameră și a luminii difuze care bătea de la un stâlp de afară. Părul ud i se revărsa pe spate ca 100 de bice peste corpul meu, sânii fermi și rotunzi atingeau prosopul într-un mod care mă făcea să fiu gelos pe o cârpă și
picioarele-i stăteau incredibil de aproape și de departe, în același timp, de privirea mea. A fost genul de imagine pe care oricât de mult ai încerca să o descrii cu cea mai mare acuratețe posibilă, tot va părea exagerată pentru cel care citește. Ea a terminat de îmbrăcat, iar eu aproape că m-am terminat. A venit și m-a luat de mână:
— Hai să mergem pe plajă. Dar vreau să-ți spun încă de acum că eu am prieten și nu aș vrea să ai cine știe ce așteptări. Informația asta m-a lovit la fel de dureros ca o labă cu o mână uscată. Nu mai înțelegeam ce se întâmplă, de ce ar ieși cu mine, dar totodată mi-ar spune că are iubit, de ce m-ar lua la ea în cameră și s-ar schimba între ușile de la dulap, loc unde era clar că o văd, și nu ar face asta în baie, dar în același timp mi-ar tăia aripile înainte să ieșim pe plajă? Ei bine, am înțeles de ce când am ajuns pe plajă. Uitasem că era mai mare decât mine, femeie în toată firea, care știe exact ce vrea, când vrea și cum vrea, spre deosebire de Ramona, care, din partea mea, putea s-o sugă oricât în clipa aia, oricum nu mai exista.

ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER! FRIDAY S LAST FEATURE

GHOST STORIES EP 06

ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER! WILL RETURN THIS MONDAY WITH NEW SPECIAL FEATURES OF YOUR FAVOURITE SHOWS!

ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER! FEATURES

GHOST STORIES EP 05

ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER OFFICIALY DAY ONE

KIDDY GRADE EP 03

ACTION TOONIADA IS BACK WITH DOUBLE POWER PACK!

KIDDY GRADE EP 02

ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER! PRESENTS BLUE GENDER!

BLUE GENDER EP 09-AGAIN?!?

ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER! FRIDAY PACK

BLUE GENDER EP 08-AGAIN?!?

2017/05/18

ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER! EPISODE 4

ULTIMATE SPIDER-MAN TAS S01EP05

ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER! EP 03

FULL METAL PANIC EP 12

ACTION TOONIADA: DOUBLE POWER! EPISODE 2!


FULL METAL PANIC EP 11

NEW CHAPTERS OF „SUGE-O RAMONA!”




Capitolul 4


După vreo câteva săptămâni de la nefericitul, dar totuși atât de fericitul eveniment cu sora Ramonei, era majoratul unei colege din liceu. Tipa avea o casă la țară, cu un etaj, bar, masă de biliard, absolut superbă. Am ajuns noi acolo, am pus muzică, am început să dansăm și, cel mai important, să bem. Eu eram acolo cu iubita, iar Ramona venise singură. Pe la 1 noaptea deja eram amețiți și deja se puneau manele. Și la un moment dat am invitat-o la un dans pe Ramona. Colegii mei care știau, cei mai mulți dintre ei, despre jocul de-a șoarecele și pisica dintre mine și ea, când au văzut că dansăm, au schimbat melodia cu Celine Dion — My heart will go on. În punctul ăsta al poveștii trebuie să-ți spun că iubita mea, cu care oricum mă cuplasem doar ca să o fac geloasă pe Ramona, băuse un pic cam mult. Mi se părea ciudat că Ramona o tot lua cu fetele să mai bea un shot și încă un shot, și prietena mea era cea care primea cele mai multe pahare. Dacă aș fi avut mintea de acum, aș fi realizat că scopul lor era să o îmbete, dar nu aș fi înțeles de ce. Așa că la scena dansului iubita mea scumpă dormea sus și
nici nu bănuia ce se întâmplă la parter, unde subsemnatul se unduia cu Ramona. Eu eram destul de amețit, ea la fel, muzica era tare și noi dansam. Totul era exact cum trebuia să fie. Ea, într-un exces de sinceritate, mi-a spus că nu îi place de prietena mea și că ar trebui să-mi găsesc o tipă mai pe genul meu, pentru că e evident că sunt prea bun pentru aia. Eu, bineînțeles, nu am înțeles aluzia. Colegii mei deja se strânseseră în jurul nostru și strigau „Să se pupe mirii, să se pupe mirii!“ Eu roșeam și speram, Ramona doar roșea. Până când, la un moment dat, m-a sărutat. Nu cu limba, nu pasional, ci doar mi-a atins buzele cu buzele ei. Cam cum pupi icoana la biserică. Îți jur că în clipa aia am avut o mică erecție. Ori de la sărutul ei, ori pentru că deja melodia care se auzea pe fundal era Numele tău de azi îl voi uita de la Copilul Minune. Ce? Și tu ai ascultat o manea la un moment dat când erai beat, taci și bucură-te de poveste. În clipa în care Ramona mi-a spus că vrea să stăm de vorbă și să mergem până sus, în capul meu s-a auzit „Te vreau. Acum. În mine. De două ori“. Am ajuns sus, eu m-am așezat pe pat, ea a încuiat ușa și apoi mi s-a alăturat. Mi-a spus că știe că sunt îndrăgostit de ea și că este de părere că, dacă am încerca ceva mai mult, s-ar putea să stricăm prietenia noastră minunată și nu ar vrea asta. Eu i-am spus că „nimic nu o să ne strice prietenia, pentru că este mult prea puternică, este ca un dar de la Dumnezeu și e mai solidă decât Zidul Chinezesc“... și tot felul de alte căcaturi pe care le-ar fi spus în locul meu orice alt băiat excitat, cu boxerii în flăcări. S-a așezat peste mine și a început să mă sărute, mai întâi pe obraz, apoi pe tâmplă și a ajuns la ureche. Mi-a
luat în gură lobul urechii (deși eu aș fi preferat să-mi ia altceva...) și apoi mi-a șoptit că, dacă sunt de acord, ea ar vrea să-mi ofere o noapte pasională, dar numai atât. Dacă accept, ea e dispusă să facă chestia asta. Clipă în care eu, amintindu-mi că sunt un suflet sensibil și romantic sau, mai bine spus, amintindu-mi că sunt pe jumătate femeie, i-am spus că eu vreau totul sau nimic. Că sunt dispus să încercăm să fim împreună, pentru că ea este briza care îmi răcorește inima, este punctul de pe „i“-ul meu, este răsăritul și apusul, este apă în deșert și soare în întuneric și că sigur va merge relația noastră. Un astfel de discurs cerea acțiune, așa că ea s-a ridicat nervoasă, s-a uitat la mine și mi-a spus: — Dumnezeule, ce prost ești, nu pot să cred! Ești un mare prost! PA! Și a plecat. Așa că acum ar trebui să spun: Suge-o, Andrei! Ai avut șansa să i-o tragi și, în loc să gândești cu penisul ca un bărbat normal, tu ai vrut curcubeie, câmpuri înflorite și unicorni roz care să te plimbe alături de Ramona peste turnul Eiffel.


Capitolul 5


Rămăsesem singur în cameră și îmi dădeam seama cât de cretin am fost. Boxerii mei mă urau în momentul ăla. Pe de-o parte pentru că probabil ratasem singura șansă de a face sex cu Ramona și pe de altă parte pentru că nu avesesem deloc grijă de prietena mea, care nu prea merita să o las amanet ca s-o îmbete hienele din jurul Ramonei, cu ea în frunte. Cum am coborât, Silviu, cel mai bun prieten al meu pe atunci, a venit să mă consoleze și să-mi spună că am luat cea mai bună decizie, nu era OK să fac sex cu altă femeie în timp ce Simona, sărbătorita și totodată iubita mea, dormea sau vomita în baie. Da, era să fac sex cu altă fată în ziua majoratului prietenei mele. Cum sună clișeul ăla… în dragoste și în război nu există reguli? A trecut noaptea, am plecat acasă, Simona a aflat ce s-a întâmplat la majoratul ei și bineînțeles că s-a despărțit de mine. Culmea e că nici cu Simona nu mă culcasem până atunci, mi-a promis că în seara majoratului vom face acest pas, ea fiind virgină pe atunci. Probabil și de asta a acceptat să bea, crezând că va fi mai puțin
emoționată. Practic, în seara de 14 martie 2004, am reușit performanța de a nu fute două femei. După câteva zile am ieșit în club cu prietenii, colegii și cu alte cunoștințe, printre care și Ramona. Nu ne-am vorbit toată seara. Ea purta o rochiță superbă, neagră, scurtă, care se oprea pe picior exact în punctul din care puteai să ți-l imaginezi mai departe și să-ți clătești mințile. Venea și mă tachina din când în când, mă întreba dacă nu îmi pare rău că am refuzat-o, etalându-și nurii în fața mea. Am încercat să ignor pe cât posibil toate „hărțuielile“ astea până la finalul serii, când am făcut împărțeala pentru taxiuri. Mergând în aceeași direcție, eu m-am urcat în mașină cu Ramona și cu prietenul meu Silviu. În taxi, o liniște apăsătoare ne făcea drumul mai dificil, nimeni nu spunea nimic. Silviu era mult mai tăcut decât de obicei și nu se uita la noi, probabil pentru că simțea tensiunea dintre mine și ea și prefera să nu se bage. La un moment dat, Ramona mi-a spus că vrea să-mi zică ceva. Eu credeam că mai primesc o șansă. Ce a urmat însă a fost exact contrariul. S-a uitat la mine și mi-a zis: — Andrei, voiam să-ți spun un lucru și aș vrea să-l afli de la mine, și nu de la alții. Sper că nu o să te superi pe mine, dar eu mi-am făcut un nou iubit și sper ca lucrul ăsta să nu influențeze prietenia noastră. Eu i-am zis că sigur nu se va întâmpla asta (chiar dacă în mintea mea îmi doream să aflu cine este nenorocitul ca să-i pot tortura părinții, să-i ucid câinele și lui să-i bat cuie în degete, cu dalta, pe lungime), dar mi-ar plăcea să știu cine e. A arătat spre Silviu, chiar după ce dădusem mâna cu el, când cobora din taxi. Halal prieten! Am rămas doar eu cu ea. Nu puteam să cred că Silviu mi-ar face
așa ceva. Ea a venit mai aproape, m-a sărutat pe obraz și mi-a zis: — Doar nu credeai că rămâi nepedepsit după seara aia, nu? A fost ironic și amuzant că m-am urcat în mașină cu Ramona și cu prietenul meu Silviu și am călătorit cu Ramona și cu prietenul ei Silviu. Deci se impune: Suge-o, Silviu, futu-ți gura mă-tii de trădător, cum să faci asta?! Când te prind, am să inventez clonarea numai ca să te pot bate de mai multe ori în același timp. Sper să aluneci pe scări și să-ți rupi gâtul, gândeam eu atunci. Și la fel: Suge-o Andrei, nu te așteptai la mârșăvia asta. Dar până la urmă: Suge-o, Ramona! Silviu astăzi e taximetrist. Ironic și amuzant, nu?


-VA URMA!-







NEW CHAPTERS OF „SUGE-O RAMONA!”




Capitolul 2


Ca să înțelegi mai bine aventurile mele înainte să ți le povestesc, trebuie să mă însoțești puțin pe cărarea amintirilor. Așadar, îmi aduc aminte de un moment de printr-a șaptea. Pe vremea aceea îmi plăcea foarte mult de o fată. Nu aveam curajul să i-o spun și mai multe luni am ținut acest secret doar pentru mine. Însă, la un moment dat, am decis să îi mărturisesc și ei ce simt și să sper că și ea simte la fel. Am mers la banca ei și mi-am deschis sufletul. Mi-a răspuns că nu îi place de mine pentru că sunt urât. Ca să fiu sincer, nici ea nu era tare frumoasă, dar era prima din clasă căreia îi crescuseră țâțele. Refuzul ei m-a durut foarte tare și atunci mi-am promis că am să fac tot posibilul să reușesc în viață, astfel încât să am doar iubite dacă nu frumoase, măcar superbe J. După aia am plecat la facultăți în orașe diferite, iar acum ceva vreme am văzut la ea pe Facebook că s-a logodit. Am fost curios să aflu cum arată norocosul și am văzut că e la fel de frumos ca o pungă de la Kaufland. Mic, gras și roșu în obraji. Apoi m-am gândit la fetele cu care am avut eu contact în toți acești ani și am realizat
că atunci, demult, plăcându-mi de fata aia, nu credeam că pot mai mult. După zece ani vreau să îi mulțumesc Ramonei că mi-a tăiat cu iataganul aripile unei iubiri infantile, ca să înțeleg că în viață trebuie să îți dorești mereu mai mult și să nu te mulțumești cu un lucru doar pentru că e la îndemână. Acesta a fost un moment de sinceritate, probabil că rezumatul acestui discurs sensibil este acesta: Suge-o, Ramona! O să faci copii urâți pe care nimeni n-o să vrea să-i fută. Nimeni. Niciodată. Poate doar din milă. Sau pentru bani.

Capitolul 3


Mă pregăteam să mă duc să îmi încerc norocul cu Ramona. Era pentru prima oară când îmi făcusem în sfârșit curaj să o invit la un cico. Eram în fața ușii ei, transpirat din cap până în picioare. Nu avusesem niciodată asemenea emoții.  Sora ei mi-a deschis și am intrat în casă. Am întrebat dacă Ramona e prin preajmă, iar răspunsul negativ putea fi considerat un semn că ar fi trebuit să plec dracului de acolo cât mai repede. Dar nu am făcut-o. Sora Ramonei era mai mare decât ea, o brunetă cu ochi verzi și sânii mari, care se învârtea în cercurile ălora populari, nu prea aveam eu des ocazia să stau de vorbă cu ea. Era genul ăla de fată care părea aproape curvă, doar uitându-te în ochii ei puteai să îți dai seama că o excită chestiile neortodoxe. Lucrul ăsta avea să-l regrete un pic mai târziu. Plus că ea și Ramona nu se prea înțelegeau pe vremea aia.  Ea avea o oarecare slăbiciune pentru mine; eram destul de inteligent (în comparație cu băieții plini de bani cu care era obișnuită). Am stat de vorbă puțin despre una, alta, şi, la un moment dat, dintr-odată, m-a întrebat dacă mai sunt virgin. Eu m-am fâstâcit, m-am înroșit și bineînțeles că nu am știut cum să reacționez, iar ea mă privea și zâmbea. Avea un zâmbet pervers, dar totodată inocent și niște dinții albi și frumoși. Mi-a spus că i-ar plăcea ca soră-sa să fie cu un băiat ca mine, pentru că este sigură că aș avea grijă de ea și să nu-mi fac probleme, o să-și dea ea seama la un moment dat că ar trebui să îmi dea o șansă. Apoi a venit spre mine și mi-a spus că totuși nu o poate lăsa pe surioara ei pe mâna unui băiat neexperimentat și a început flirtul. Mi-a zis că am mâinile foarte fine și că i-ar prinde foarte bine un masaj. Inocent și naiv, am început să-i masez umerii și deja Ramona înceta să existe. Nici nu am realizat când i-a dispărut tricoul și într-o clipă deja ne sărutam. Ce a urmat îți poți imagina, nu voi intra în detalii. Doar dacă vrei. Dar nu, nu am să o fac. Plus că nici nu îmi amintesc foarte bine, pentru că eram foarte emoționat, îți dai seama. După ce am terminat (amândoi, evident!), mi-am dat seama ce am făcut și am vrut să plec cât mai repede de acolo. Când să ies pe ușă, sora Ramonei m-a oprit și mi-a spus:
 — Dacă erai atât de îndrăgostit de soră-mea, nu făceai ce tocmai ai făcut. Se pare că toți sunteți la fel până la urmă. Așa că, dacă nu vrei să-i spun ce s-a întâmplat, vreau să treci pe la mine într-o seară când e și Ramona acasă, să ne strecurăm până la baie și să... Hmm, pericolul că poți să fii prins chiar e excitant, nu-i așa? Ceea ce nu știa soră-sa era că eu am auzit doar „bla, bla, bla... să ne strecurăm în baie bla, bla, bla“ pentru că tocmai futusem cea mai bună femeie din cartier. Urma să devin un mic zeu când avea să afle lumea. Doar că nu prea a aflat nimeni chestia asta, nici măcar Ramona,
până la un moment dat. Așa că, având în vedere că nu știu dacă citești și tu asta, alături de câteva sute de mii de oameni care vor să-ți afle identitatea, îți mai spun o dată: Suge-o, Ramona! Atunci când îți povesteam de gagica aia superbă cu care am făcut sex, care m-a lăsat să-i fac absolut tot ce am vrut și care te-a șocat cât de târâtură a putut să fie, era soră-ta. Ea mi-a urmat îndemnul de mai sus.



BACK AGAIN AFTER A LONG LONG WHILE, FELLOWS! UNDER THIS TITLE A BIG BIG SURPRISE FOR THE YOUNG ROMANIAN READERS. PLS ENJOY!




ANDREI CIOBANU 
Suge-o, Ramona! 


Cuvânt înainte


Probabil te întrebi de ce am scris această carte. Uneori şi eu o fac. Niciodată nu a fost vorba de răzbunare sau de dorinţa mea de a demonstra ceva. Cred că cea mai corectă explicaţie este că „pur şi simplu s-a întâmplat”. Eu cred că lucrurile mişto au loc atunci când nu le plănuieşti şi le laşi să se întâmple. Nu mă consider un scriitor şi nici nu voi fi vreodată. Eu sunt comediant. Nu am stat niciodată să mă gândesc „Ştii ce-ar trebui să fac eu? Să scriu o carte”. Mai degrabă, din greşeală, am scris pe Facebook la un moment dat o chestie pe care am păţit-o cândva şi oamenilor le-a plăcut. Postarea aceea a devenit ulterior primul capitol al poveştii. Şi toată lumea mă întreba ce s-a întâmplat în continuare. Şi uite aşa, am mai scris o postare. Şi încă o postare şi încă una şi… aşa au apărut primele 12 capitole. Abia atunci m-am gândit că ar fi bine să le pun laolaltă şi acela a fost momentul în care mi-am asumat povestea şi am conştientizat ce impact are. Şi uite aşa, Suge‑o, Ramona! a ajuns să fie citită de o grămadă de oameni pe net şi a ajuns viral. Şi pentru că mulţi s-au plâns că le-a fost greu să citească online şi 
pentru că la fel de mulţi mi-au spus că le-ar plăcea să o aibă în bibliotecă, am decis să o public. Cu toţii ne amintim de prima iubire adolescentină care ne-a făcut să suferim pentru că nu ne băga în seamă şi nu împărtăşea sentimentele inocente pe care începeam să le nutrim. Ei bine, Ramona este acea persoană pentru mine. Dar la noi, lucrurile au durat mai mult decât doar perioada liceului şi, pe rând, ea a devenit obsesie, pasiune, suferinţă şi bucurie. Poate fără să-şi dea seama, femeia asta mi-a modelat caracterul şi m-a făcut să devin ceea ce sunt. Nu ştiu dacă ai păţit vreodată să urăşti atât de mult pe cineva încât să simţi că nu poţi respira fără acea persoană. Paradoxal! De ce să citeşti cartea, te-ntrebi? Păi, e simplu. Din două motive: 1.Pentru că e uşor de citit şi pentru că este semi-amuzantă. Şi în unele capitole ai nişte melodii sugerate pe care să le asculţi în timp ce citeşti ca să intri mai bine în stare. Sunt exact melodiile pe care le ascultam eu pe repeat, în timp ce scriam cartea. 2. Pentru că dacă ai ajuns să citeşti asta, probabil ai cumpărat-o deja, deci ai dat banii. Aşa că, măcar poţi să te bucuri de ea. În încheiere, vreau să-ţi mai spun un singur lucru şi te las să te bucuri de poveste. Din toate experienţele pe care ţi le povestesc aici, eu am învăţat un lucru foarte important: totul e bine când se termină c-o carte. Spor la citit!

P.S. — Mulţumesc Mihaela şi Raluca! Datorită vouă Suge‑o, Ramona! a fost publicată. 
P.P.S. — Suge-o, Ramona!


Capitolul 1


Acum câțiva ani am pățit o chestie ciudată. Eram în liceu și eram foarte îndrăgostit de o fată. Bine, ea nu știa că eu exist în viața reală, pentru că relația noastră se derula mai mult pe mess. În sensul că eu îi recomandam filme, și ea mă mai băga în seamă doar când se certa cu iubitul, prietenele nu erau disponibile, maică-sa era la cumpărături și câinele ei dormea. La un moment dat s-a întâmplat să fim invitați la aceeași petrecere, la aniversarea unui prieten comun, la o cabană. Știam că ăla e momentul meu și eram conștient că e ori atunci, ori niciodată. Mi-am pregătit replicile de acasă, știam exact la ce oră o salut, la ce secundă o întreb ce face, în ce punct al serii să o iau la dans, în ce moment să o sărut, când s-o iau în brațe și mă vedeam deja urcând scările cu ea, în grabă, căutând o cameră liberă pentru a o face femeie cinstită. OK, toate bune și frumoase, am ajuns acolo, s-a făcut seară, am început să dansăm, să bem shoturi de tequila, să ne pipăim și totul mergea în direcția potrivită. Devenea din ce în ce mai clar că urmează să o am în acea seară. Dar, după cum știm cu toții, norocul nu ține niciodată cu cel care vrea să fută, așa că s-a întâmplat următorul lucru: eu am decis că trebuie să merg până la baie și din momentul acela s-a dus dracului totul. Am intrat acolo și, când senzorii mei olfactivi au trimis spre creier informația conform căreia în acea toaletă mirosea ca și cum ar fi fost o cameră de gazare cu efect laxativ, am vrut să ies cât mai repede. M-am apropiat de ușă când cineva a ciocănit. Nu știam ce să fac: dacă ieșeam atunci, ar fi părut că eu m-am bălegat ca vaca și picam de prost. M-am uitat în WC și acolo pluteau nepăsători câțiva boți de rahat care se uitau zâmbitori la mine. Am mai așteptat câteva minute, iar când am văzut că nu mai bate nimeni în ușă, am decis s-o deschid și să mă duc să plâng sub duș. Dar, când am ieșit din baie, în fața ușii aștepta Ramona (era cu încă o prietenă, îți dai seama că nu avea cum să se pișe singură), petala mea de trandafir, adierea mea de primăvară și totodată femeia pe care nu aș mai fi văzut-o niciodată goală dacă ar fi intrat în baie. Am luat-o de mână și am dat să plec de acolo cât mai repede, ca să nu o las să intre și să vadă monstrul care plutea letargic în budă.  Dar, cum mă îndreptam eu spre ea și ea spre baie, un prieten de-al meu a intrat în toaletă. După ce a suferit un mic atac cerebral, a început să urle: — Băăă, veniți toți să vedeți cum s-a căcat Ciobanu!!! Acum, după mulți ani, când am ajuns vedetă și filmez spectacole pentru televiziuni, oamenii cumpără bilete ca să mă vadă și alte chestii din astea, cred că e momentul să-i transmit Ramonei că ar fi trebuit să mă fută în seara aia, fiindcă azi s-ar                                      lăudat cu asta.

-VA URMA!-